Decizia Curții Constituționale nr. 152/6 mai 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă

Decizia nr. 152/ 6 mai 2020

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9, art. 14 lit. c^1) - f) şi ale art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă şi a ordonanţei de urgenţă, în ansamblul său, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, în ansamblul său

Emitent:  Curtea Constituțională

Publicată în: Monitorul Oficial nr.387 din 13 mai 2020

    Valer Dorneanu                  - preşedinte

    Cristian Deliorga                - judecător

    Daniel Marius Morar         - judecător

    Mona-Maria Pivniceru       - judecător

    Gheorghe Stan                   - judecător

    Livia Doina Stanciu           - judecător

    Elena-Simina Tănăsescu    - judecător

    Varga Attila                        - judecător

    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9, art. 14 lit. c^1) - f) şi ale art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă şi a ordonanţei de urgenţă, în ansamblul său, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, în ansamblul său, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului, care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 522D/2020.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru Avocatul Poporului, doamna consilier Ileana Frimu, cu împuternicire depusă la dosar.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticilor formulate, reiterând argumentele prezentate în actul de sesizare a Curţii Constituţionale. În esenţă, susţine că prevederile art. 14 lit. c^1) - f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 sunt neconstituţionale prin raportare la art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 53 alin. (1), art. 73, art. 115, art. 126 alin. (2), art. 129 şi art. 131 alin. (2) din Constituţie, întrucât permit Preşedintelui României să legifereze în domenii pentru care Legea fundamentală cere intervenţia legiuitorului primar (Parlamentul României) sau a celui delegat (Guvernul) prin modificarea unor legi organice şi prin restrângerea, în mod expres, dar şi implicit, a mai multor drepturi fundamentale: dreptul la libera circulaţie, dreptul la muncă, dreptul la învăţătură, accesul liber la justiţie, dreptul la grevă, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, libertatea întrunirilor, dreptul la libera circulaţie, libertatea economică.

4. Cu privire la dispoziţiile art. 9 şi art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999, autorul sesizării apreciază că acestea vin în contradicţie cu prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 23 alin. (11) din Constituţie. Prin formularea generică utilizată la art. 9, fapta contravenţională nu este configurată prin lege, ci prin numeroase acte administrative de aplicare a legii (hotărâri ale Guvernului, ordonanţe militare, ordine şi orice alte acte normative conexe) al căror obiect de reglementare vizează, în realitate, domenii distincte. Or, în ipoteza contravenţiilor, pentru a respecta principiul legalităţii, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu uşurinţă prin trimiterea la un alt act normativ de rang egal cu care textul sancţionator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei contravenţiei. Este evident că o asemenea manieră de reglementare nu înlătură elementele subiective sau discreţionare ce pot interveni în momentul în care agentul constatator interpretează şi aplică normele cuprinse în ordonanţele militare sau în celelalte acte normative. Practic, agentul constatator, trecând prin propriul filtru înţelegerea măsurilor dispuse, este pus în situaţia să aprecieze, în mod discreţionar, dacă o anumită conduită a unei persoane fizice este sau nu contravenţie, neavând la îndemâna repere clare ce i-ar putea contura fapta contravenţională. Nerespectarea principiului nelegalităţii viciază şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale, care trebuie realizată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, referitoare la limitele sancţiunilor, respectiv proporţionalitatea sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului. Ca atare, la stabilirea proporţionalităţii sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator care aplică sancţiunea trebuie să aibă în vedere atât criteriile enunţate, precum şi alte criterii speciale, dacă este cazul.

5. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, autorul sesizării arată că, în lipsa definirii conţinutului constitutiv şi juridic al faptelor ce constituie contravenţii, sub aspect probator, este inversată sarcina probei, fiind prezumate a fi reale aspectele reţinute în procesele-verbale de constatare a contravenţiei, urmând ca persoana fizică sau juridică să facă dovada contrară. Insuficienta descriere a faptei contravenţionale nu permite persoanelor să realizeze o apărare eficientă în contradictoriu cu organul constatator, punându-le într-o situaţie de inferioritate faţă de organul administrativ, în ceea ce priveşte posibilitatea formulării de apărări pentru dovedirea nelegalităţii sau netemeiniciei constatărilor efectuate în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie.

....................................

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate formulată de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile art. 14 lit. c^1) - f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, precum şi ordonanţa de urgenţă, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

2. Admite excepţia de neconstituţionalitate formulată de acelaşi autor şi constată că dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă sunt neconstituţionale.

3. Admite excepţia de neconstituţionalitate formulată de acelaşi autor şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă este neconstituţională, în ansamblul său.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 mai 2020.

.......................

Descarcă gratuit continuarea acestei decizii apasând butonul „ Descarcă” .