Hotărârea Guvernului nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

• în vigoare la 01.08.2022
• ultima modificare s-a făcut prin H.G. Nr. 291 din 5 mai 2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 183 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1 - Se aprobă Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2 - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 10 mai 2001, cu modificările şi completările ulterioare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,

Ioan Nelu Botiş

Ministrul apărării naţionale,

Gabriel Oprea

Ministrul administraţiei şi internelor,

Constantin-Traian Igaş

Directorul Serviciului Român de Informaţii,

George Cristian Maior

Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Ialomiţianu

Anexă

NORME

de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Cap. I

Declaraţia nominală de asigurare, contractul de asigurare socială, declaraţia individuală de asigurare şi contribuţia de asigurări sociale

Art. 1 - Asigurarea evidenţei nominale a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat se realizează pe baza declaraţiei nominale de asigurare, potrivit modelului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.397/2010 privind modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a "Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate".

Art. 2 - Declaraţia nominală de asigurare se completează şi se depune de persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator sau entităţi asimilate angajatorului, prevăzute la art. 296^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cărora le revin, potrivit legislaţiei în vigoare, obligaţii de plată privind impozitul pe venitul din salarii, precum şi cele privind bugetul asigurărilor sociale de stat.

Art. 3 - Declaraţia nominală de asigurare se depune lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţiile, la organul fiscal competent, potrivit prevederilor art. 296^19 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4 - (1) Obligaţia de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat constă în plata contribuţiei de asigurări sociale.

(2) Cotele contribuţiei individuale de asigurări sociale, a celei datorate de angajator, baza de calcul a acestora, termenele de plată şi celelalte aspecte privind contribuţiile de asigurări sociale sunt reglementate în titlul IX2 "Contribuţii sociale obligatorii" din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5 - Declaraţia nominală de asigurare constituie documentul pe baza căruia casele teritoriale de pensii, respectiv casele de pensii sectoriale competente stabilesc stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi determină punctajul lunar al asiguratului, utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.

Art. 6 - (1) În situaţiile în care, pentru anumite perioade de după data de 31 martie 2001, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, respectiv veniturile asigurate pe baza cărora se determină punctajul lunar, nu pot fi dovedite prin declaraţia nominală de asigurare, persoana în cauză poate prezenta casei teritoriale/sectoriale de pensii competente alte documente doveditoare, întocmite în condiţiile legii.

(2) Documentele doveditoare pot fi:

a) carnetul de muncă, cu înregistrările efectuate potrivit normelor legale, în original;

b) certificate cu informaţii extrase din registrele generale de evidenţă a salariaţilor depuse de angajatori potrivit art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 161/2006 privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor, cu modificările şi completările ulterioare;

c) certificate/adeverinţe eliberate în condiţiile legii de Arhivele Naţionale sau de către deţinătorii legali ai arhivelor foştilor angajatori;

d) hotărâri judecătoreşti prin care se reconstituie elementele necesare stabilirii drepturilor de pensie.

(3) Documentele prevăzute în alin. (2) se prezintă în copie certificată sau în original, după caz.

(4) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică numai în situaţiile în care se dovedeşte că angajatorul se află în imposibilitatea de a întocmi şi de a depune declaraţia nominală de asigurare.

Art. 7 - (1) În sistemul public de pensii se pot asigura, pe bază de contract de asigurare socială, avocaţii, personalul clerical şi cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, cu sisteme proprii de asigurări sociale şi pensii, neintegrate în sistemul public, precum şi orice altă persoană care doreşte să se asigure în sistemul public de pensii.

(2) Se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de asigurare socială, şi persoanele care, asigurate fiind în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, denumită în continuare lege, doresc să îşi completeze venitul asigurat până la plafonul prevăzut de lege.

Art. 8 - (1) Contractul de asigurare socială se încheie între persoana interesată sau, după caz, tutorele, curatorul ori mandatarul acesteia desemnat prin procură specială şi casa teritorială de pensii competentă, denumită, în continuare, asigurător, în funcţie de domiciliul sau reşedinţa persoanei interesate ori, după caz, a tutorelui, curatorului sau mandatarului.

(2) Contractul de asigurare socială se încheie în formă scrisă şi produce efecte de la data înregistrării la asigurător.

Art. 9 - (1) Venitul asigurat înscris în contractul de asigurare socială, la care se datorează contribuţia de asigurări sociale, este stabilit de persoana interesată, cu respectarea prevederilor legale.

(2) Venitul asigurat poate fi modificat din iniţiativa asiguratului, în condiţiile legii, prin încheierea unui act adiţional la contractul de asigurare socială.

(3) Actul adiţional la contractul de asigurare socială produce efecte pentru viitor cel mai devreme de la data înregistrării acestuia la asigurător şi are acelaşi regim juridic ca şi contractul de asigurare socială.

Art. 10 - La încheierea contractului de asigurare socială se prezintă asigurătorului următoarele documente:

a) actul de identitate, certificarea pentru conformitate a copiei făcându-se de către asigurător;

b) actul de identitate al reprezentantului, precum şi actul care atestă calitatea acestuia, după caz.

Art. 11 - În situaţia nerespectării termenului de plată a contribuţiei, prevăzut la art. 27, în cursul derulării contractului de asigurare socială, se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente.

Art. 12 - Constatarea rezilierii contractului de asigurare socială se face prin decizie a asigurătorului.

Art. 13 - În sistemul public de pensii sunt obligate să depună declaraţie individuală de asigurare persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din lege.

Art. 14 - (1) Persoanele care sunt asigurate în sistemul public de pensii în condiţiile prevăzute de instrumentele juridice cu caracter internaţional la care România este parte, având angajator nerezident în România, îşi pot asuma obligaţiile respectivului angajator, în numele acestuia, în ceea ce priveşte plata contribuţiilor, fiind asimilate, în acest sens, asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din lege.

(2) Persoanele care nu au domiciliul sau reşedinţa în România şi care în temeiul instrumentelor juridice cu caracter internaţional la care România este parte au obligaţia de a se asigura în sistemul public de pensii, nefiind într-o relaţie dependentă cu un angajator rezident în România, depun declaraţie individuală de asigurare.

Art. 15 - (1) Declaraţia individuală de asigurare se depune personal la casa teritorială de pensii competentă, în funcţie de domiciliul sau reşedinţa persoanei.

(2) Nedepunerea declaraţiei individuale de asigurare constituie, potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din lege, contravenţie şi se sancţionează conform legii.

(3) Declaraţia individuală de asigurare prevăzută la art. 14 alin. (2) se depune la casa teritorială de pensii competentă, în funcţie de locul de desfăşurare a activităţii.

Art. 16 - La depunerea declaraţiei individuale de asigurare persoana obligată să se asigure prezintă asigurătorului, după caz, următoarele documente:

a) actul de identitate, în original şi în copie, certificarea pentru conformitate a copiei făcându-se de către asigurător;

b) copie a contractului de administrare ori de management, în cazul administratorilor sau managerilor care au încheiat contract de administrare ori de management;

c) copie a certificatului de înregistrare la registrul comerţului, copii ale declaraţiilor fiscale depuse în cazul membrilor întreprinderii individuale şi ai întreprinderii familiale;

d) copie a certificatului de înregistrare la registrul comerţului, copii ale declaraţiilor fiscale depuse în cazul persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice;

e) copie a contractului individual de muncă sau a altui document din care rezultă desfăşurarea activităţii, încheiat cu societatea angajatoare, în cazul persoanelor angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;

f) copie a contractului, a acordului sau a altui document din care rezultă desfăşurarea activităţii, încheiat cu societatea angajatoare, în cazul altor persoane care realizează venituri din activităţi profesionale.

Art. 17 - (1) În situaţia în care pe parcursul derulării asigurării în baza declaraţiei individuale de asigurare se face dovada că într-un an calendaristic nu se realizează venituri la nivelul prevăzut de lege, declaraţia se suspendă la cererea asiguratului sau din iniţiativa casei teritoriale de pensii.

(2) În situaţia în care declaraţia individuală de asigurare se suspendă din iniţiativa casei teritoriale de pensii, aceasta va notifica asiguratul, cu indicarea perioadei pentru care s-a produs suspendarea.

(3) Constatarea nerealizării veniturilor se face pe baza documentelor fiscale prevăzute de legislaţia în materie, a adeverinţelor eliberate de organele fiscale competente sau, după caz, pe baza datelor furnizate caselor teritoriale de pensii de către organele fiscale.

(4) În perioada de suspendare prevăzută la alin. (1) nu se datorează contribuţia de asigurări sociale şi perioada respectivă nu constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii.

(5) În situaţia în care în perioada de suspendare s-au achitat contribuţii de asigurări sociale, acestea nu se restituie, fiind luate în calcul la determinarea stagiului de cotizare şi a punctajului lunar pentru stabilirea drepturilor de pensie.

Art. 18 - Declaraţia individuală de asigurare este suspendată de drept, în condiţiile legii, pe perioada în care asiguratul a beneficiat de concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate şi/sau de concedii pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de un an, 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.

Art. 19 - Asiguraţii care fac dovada că nu se mai regăsesc în situaţiile pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit art. 6 alin. (1) pct. IV din lege, au obligaţia să depună la casele teritoriale de pensii, în termen de 30 zile de la modificarea situaţiei, formularul-tip de încetare a declaraţiei individuale de asigurare în sistemul public de pensii, aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.

Art. 20 - (1) În situaţia în care casa teritorială de pensii deţine informaţii certe cu privire la faptul că asiguraţii pe bază de declaraţie individuală de asigurare nu se mai regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din lege, pentru a fi asiguraţi obligatoriu în sistemul public, poate proceda, după notificarea prealabilă a asiguratului, la încetarea, din oficiu, a declaraţiei individuale de asigurare.

(2) Prevederile alin. (1) se pot aplica şi persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 11 alin. (4) din lege.

(3) Încetarea declaraţiei individuale de asigurare se efectuează pe bază de proces-verbal în care se consemnează motivele încetării, precum şi informaţiile/documentele care au fost avute în vedere.

(4) Încetarea operează cu data de întâi a lunii următoare celei în care asiguratul nu se mai regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din lege.

(5) Asiguraţii cu declaraţie individuală de asigurare, care fac dovada că se regăsesc în situaţiile prevăzute la art. 11 alin. (4) din lege, pot depune formularul-tip de încetare a declaraţiei individuale de asigurare în sistemul public de pensii. În acest caz, încetarea operează începând cu data depunerii cererii.

Art. 21 - Ori de câte ori intervin modificări ale elementelor care au stat la baza declaraţiei individuale de asigurare, asiguratul are obligaţia de a depune la casa teritorială de pensii o comunicare de modificare a declaraţiei.

Art. 22 - În categoria "persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice", prevăzută la art. 6 alin. (1) pct. IV lit. c) din lege, se încadrează persoanele care exercită profesiuni libere, şi anume:

a) expert contabil;

b) contabil autorizat;

c) consultant de plasament în valori mobiliare;

d) medic;

e) farmacist;

f) medic veterinar;

g) psiholog cu drept de liberă practică;

h) notar public;

i) auditor financiar;

j) practician în reorganizare şi lichidare;

k) persoane autorizate să realizeze şi să verifice lucrările de specialitate din domeniul cadastrului, geodeziei şi cartografiei;

l) expert tehnic;

m) urbanist;

n) restaurator;

o) persoane autorizate să furnizeze servicii publice conexe actului medical;

p) consilier în proprietate industrială;

q) expert criminalist;

r) executor judecătoresc;

s) arhitect;

t) traducător autorizat;

u) consultant fiscal;

v) broker;

w) oricare profesii/meserii reglementate, desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii.

Art. 23 - (1) Persoanele asigurate la data de 31 decembrie 2010, pe bază de declaraţie/contract de asigurare socială, în condiţiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări socialeꜜ, cu modificările şi completările ulterioare, care se regăsesc în situaţiile de asiguraţi obligatoriu/facultativ prevăzute de lege, îşi păstrează calitatea de persoane asigurate în sistemul public de pensii începând cu data de 1 ianuarie 2011.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu au obligaţia depunerii/încheierii unor noi documente de asigurare potrivit prevederilor legii.

 (3) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1), venitul asigurat înscris în documentele de asigurare se va încadra obligatoriu în limitele prevăzute la art. 36 din lege.

(4) Persoanelor prevăzute la alin. (1) le revin în continuare obligaţiile şi beneficiază de drepturile stabilite de lege.

............................

Descarcă gratuit continuarea acestei hotărâri apăsând butonul „ Descarcă”.