Legea nr. 76/ 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, Actualizată 2022

• • În vigoare la data de 01.07.2022
  • Ultima modificare a fost făcută prin  Legea nr. 244/8 octombrie 2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

   

  CAPITOLUL I

  Dispoziţii generale

   

• ART. 1

  În România fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurările pentru şomaj.

   

• ART. 2

  Prevederile prezentei legi reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor pentru riscul de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.

   

• ART. 3

  Măsurile prevăzute de prezenta lege au drept scop realizarea următoarelor obiective pe piaţa muncii:

  a) prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia;

  b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

  c) sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei;

  d) asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii;

  e) stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;

  f) stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

  g) îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice;

  h) creşterea mobilităţii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale care se produc în economia naţională;

  i) protecţia persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj.

   

• ART. 4

  (1) În aplicarea prevederilor prezentei legi sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii politice, de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex şi vârstă.

  (2) Măsurile şi drepturile speciale acordate prin prezenta lege unor categorii de persoane defavorizate nu constituie discriminare în sensul prevederilor alin. (1).

   

• CAPITOLUL II Concepte privind piaţa muncii

  SECŢIUNEA 1 Termeni şi expresii utilizate

   

• ART. 5

  În sensul prevederilor prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

  I. angajator - persoana juridică sau persoana fizică cu sediul, respectiv domiciliul, în România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentanţa din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forţă de muncă în condiţiile legii;

  II. loc de muncă - cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu;

  III. persoană în căutarea unui loc de muncă - persoana care face demersuri pentru a-şi găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii;

  IV. şomer - persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

  a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;

  b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

  c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare;

  d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.

  IV^1. şomer înregistrat - persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. IV şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă;

  IV^2. şomer de lungă durată - persoana care este şomer pe o perioadă mai mare de 12 luni, în cazul persoanelor cu vârsta de minimum 25 de ani şi pe o perioadă de 6 luni, în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi până la împlinirea vârstei de 25 de ani;

  IV^3. tânăr cu risc de marginalizare socială - persoana cu vârsta cuprinsă între 16 - 26 de ani, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la punctul IV, se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi se încadrează în una dintre următoarele categorii:

  a) se află în sistemul de protecţie a copilului sau provine din acest sistem;

  b) are dizabilităţi;

  c) nu are familie sau a cărui familie nu îi poate asigura întreţinerea;

  d) are copii în întreţinere;

  e) a executat una sau mai multe pedepse privative de libertate;

  f) este victimă a traficului de persoane;

  g) se află în executarea unei pedepse, a unei măsuri educative sau a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare.

  IV^4.  tânăr NEET - persoana cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi până la împlinirea vârstei de 30 de ani, care nu are loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nu participă la activităţi de formare profesională;

  V. stagiu de cotizare - perioada de timp pentru care persoana a fost asigurată obligatoriu în sistemul asigurărilor pentru şomaj, precum şi perioada de timp pentru care persoana a fost asigurată facultativ prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj şi prin plata în temeiul acestui contract de asigurare a contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj;

  VI. asigurat - persoana fizică ce realizează venituri, potrivit legii, şi care este asigurată obligatoriu în sistemul asigurărilor pentru şomaj, precum şi persoana care se asigură facultativ prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj şi prin plata în temeiul acestui contract de asigurare a contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj;

  VII. indemnizaţie de şomaj - o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ care nu s-au putut încadra în muncă;

  VIII. măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă - acele măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi, în mod deosebit, a şomerilor pentru a dobândi statutul de persoană ocupată;

  IX. Indicatorul social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, denumit în continuare indicator social de referinţă, reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestaţiile băneşti suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj, cât şi în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum şi a angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă.

   

  SECŢIUNEA a 2-a Indicatori statistici privind piaţa muncii

   

• ART. 6

  (1) La nivel naţional şi teritorial situaţiile şi evoluţiile de pe piaţa muncii sunt monitorizate, în principal, cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici privind:

  a) resursele de muncă;

  b) populaţia activă;

  c) populaţia ocupată;

  d) şomerii;

  e) locurile de muncă vacante;

  f) indemnizaţia de şomaj;

  g) populaţia ieşită din şomaj prin ocupare, precum şi prin părăsirea pieţei muncii;

  h) rata şomajului.

  (2) Sistemul de indicatori statistici şi metodologia de calcul a acestora se stabilesc de Institutul Naţional de Statistică în colaborare cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

     

• ART. 7

  (1) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza documentelor primare de înregistrare a şomerilor, a comunicărilor făcute de furnizorii de servicii de ocupare acreditaţi şi de angajatori privind locurile de muncă vacante, calculează indicatorii statistici prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. d) - h) şi alţi indicatori specifici pieţei muncii.

  (2) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă elaborează, în funcţie de necesităţi, analize, studii şi cercetări statistice speciale privind situaţia şi evoluţia şomajului şi a ocupării, la nivel naţional şi teritorial, pe domenii de activitate.

     

• ART. 8

  (1) Pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la art. 7 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă asigură condiţiile materiale, organizatorice şi manageriale corespunzătoare, elaborează şi administrează sistemul documentelor primare, constituie şi exploatează baza proprie de date.

  (2) Pentru realizarea unor analize, studii şi cercetări statistice speciale de natura celor prevăzute la art. 7 alin. (2) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă poate angaja şi serviciile unor prestatori specializaţi.

  (3) Metodologia de realizare a cercetărilor statistice speciale va fi avizată, potrivit legii, de Institutul Naţional de Statistică.

     

• ART. 9

  (1) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are obligaţia să facă publici indicatorii statistici privind piaţa muncii, cu o periodicitate care va fi stabilită o dată cu sistemul de indicatori prevăzut la art. 6 alin. (1).

  (2) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă va pune la dispoziţie Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei indicatorii statistici, rezultatele cercetărilor statistice speciale, analizele şi studiile statistice.

     

• ART. 10

  (1) Angajatorii au obligaţia să comunice agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii pentru ocuparea forţei de muncă, în a căror rază îşi au sediul, respectiv domiciliul, toate locurile de muncă vacante, în termen de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora.

  (2) Furnizorii de servicii de ocupare acreditaţi au obligaţia de a comunica lunar agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază îşi au sediul date privind numărul şomerilor mediaţi şi încadraţi în muncă.

  (3) Angajatorii au obligaţia să comunice agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă teritoriale, ocuparea locurilor de muncă vacante care au fost comunicate potrivit alin. (1), în termen de o zi de la data ocupării acestora, în condiţiile legii.

     

• ART. 11

  În vederea elaborării strategiilor şi politicilor, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe piaţa muncii, la nivel naţional, pe domenii de activitate, ramuri, sectoare economice sau zone, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei iniţiază reglementări privind obligativitatea angajatorilor de a comunica informaţiile necesare cu privire la forţa de muncă.

     

• ART. 12

  În sensul prezentei legi, Institutul Naţional de Statistică are următoarele atribuţii:

  a) calculează indicatorii statistici prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. a) - c);

  b) furnizează Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă datele privind forţa de muncă, rezultate din cercetările statistice proprii;

  c) elaborează în colaborare cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sistemul de indicatori statistici ai pieţei muncii şi metodologia de calcul a acestora;

  d) avizează cercetările statistice speciale realizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

   

  SECŢIUNEA a 3-a Clasificarea ocupaţiilor

   

• ART. 13

  Clasificarea ocupaţiilor din România este sistemul de identificare, ierarhizare, codificare a ocupaţiilor din economie, care se elaborează de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică, cu alte ministere şi instituţii publice interesate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

     

• ART. 14

  (1) Procedura de actualizare a Clasificării ocupaţiilor din România se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică.

  (2) Actualizarea Clasificării ocupaţiilor din România se realizează, periodic, la solicitarea celor interesaţi sau în baza unor reglementări speciale, prin ordin comun al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

     

• ART. 15

  Utilizarea Clasificării ocupaţiilor din România este obligatorie la completarea documentelor oficiale.

   

  SECŢIUNEA a 4-a Categorii de beneficiari

   

• ART. 16

  Beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situaţii:

  a) au devenit şomeri în sensul prevederilor art. 5 pct. IV lit. c);

  b) nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ;

  c) ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;

  d) au obţinut statutul de refugiat sau beneficiază de altă formă de protecţie internaţională, conform legii, sau se află în procedura de soluţionare a cererii de azil şi au acces pe piaţa muncii, în condiţiile prevăzute de lege;

  e) sunt cetăţeni străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul României, conform legii;

  f) nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenţie, respectiv în timpul sau după executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative sau a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare.