Legea nr.331/2024 privind Codul silvic
- în vigoare la 10.01.2025
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
TITLUL I
Dispoziţii generale
CAPITOLUL I
Obiectul de reglementare şi domeniul de aplicare
ART. 1
Fondul forestier naţional
(1) Terenurile cu destinaţie forestieră constituie fondul forestier naţional al României, denumit în continuare FFN, şi se supun prevederilor prezentei legi.
(2) Terenurile cu destinaţie forestieră sunt cele cuprinse în amenajamente silvice în vigoare la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrări-ieşiri efectuate şi/sau actelor administrative emise în condiţiile legii.
(3) Terenurile cu destinaţie forestieră au următoarele categorii de folosinţă:
a) terenuri cu păduri;
b) terenuri în curs de regenerare;
c) terenuri destinate împăduririi: terenuri degradate şi terenuri neîmpădurite, stabilite a fi împădurite;
d) terenuri care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solare, plantaje şi culturi de plante-mamă;
e) terenuri care servesc nevoilor de producţie silvică: culturi de răchită, pomi de Crăciun, arbori şi arbuşti ornamentali şi fructiferi;
f) terenuri cu folosinţe specifice administraţiei silvice: terenuri destinate asigurării hranei vânatului şi producerii de furaje;
g) terenuri ocupate de construcţii şi curţile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri şi căi ferate forestiere de transport, spaţii industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier;
h) linii parcelare, culoare pentru linii electrice, terenuri ocupate temporar, terenuri concesionate din fondul forestier proprietate publică a statului, terenuri afectate de sarcini şi/sau litigii, precum şi terenuri forestiere din cadrul culoarului de frontieră şi fâşiei de protecţie a frontierei de stat şi cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului integrat de securizare a frontierei de stat;
i) terenuri pe care sunt amplasate iazuri, terenuri care constituie albiile minore ale pâraielor care nu se încadrează în prevederile art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi terenuri neproductive, incluse în amenajamentele silvice.
(4) FFN include şi terenurile cu alte destinaţii care erau incluse în amenajamentele silvice în vigoare la data de 1 ianuarie 1990 şi care nu au fost scoase din FFN.
(5) Terenurile din FFN constituie bun de interes naţional.
ART. 2
Definiţia pădurii
(1) Sunt considerate păduri, în sensul prezentei legi, terenurile din FFN cu o suprafaţă de cel puţin 0,5 hectare, acoperite cu arbori care ating o înălţime minimă de 5 metri la maturitate în condiţii normale de vegetaţie.
(2) Sunt asimilate pădurilor:
a) terenurile încadrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în FFN ca păduri ori ca perdele forestiere de protecţie, chiar dacă nu îndeplinesc criteriul de suprafaţă definit la alin. (1);
b) terenurile încadrate în FFN până la data intrării în vigoare a prezentei legi pe care sunt instalate jnepenişurile, chiar dacă nu îndeplinesc criteriul de înălţime minimă definit la alin. (1).
(3) Este interzisă includerea în intravilan a pădurilor.
ART. 3
Terenuri cu folosinţă agrosilvică
(1) Următoarele categorii de terenuri cu destinaţie agricolă sunt terenuri cu folosinţă agrosilvică:
a) terenurile acoperite cu arbori, inclusiv păşunile împădurite, care ating o înălţime minimă de 5 metri la maturitate în condiţii normale de vegetaţie, cu o consistenţă mai mare sau egală cu 0,1, pe o suprafaţă de minimum 0,5 hectare;
b) terenurile pe care sunt instalate perdelele forestiere de protecţie din arbori care ating o înălţime minimă de 5 metri la maturitate în condiţii normale de vegetaţie, neincluse în FFN;
c) terenurile pe care sunt instalate jnepenişuri, neincluse în FFN;
d) terenurile pe care se înfiinţează plantaţii forestiere prin diferite programe naţionale şi locale, dacă aceste programe nu prevăd includerea în FFN.
(2) Prin derogare de la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, proprietarii terenurilor agricole care înfiinţează voluntar perdele forestiere de protecţie pot opta pentru încadrarea perdelelor astfel înfiinţate ca terenuri cu destinaţie agricolă şi folosinţă agrosilvică, fără includerea în Sistemul naţional al perdelelor forestiere de protecţie şi fără încadrarea în categoria de folosinţă pădure.
(3) Gestionarea vegetaţiei forestiere de pe terenurile cu folosinţă agrosilvică se face în conformitate cu normele aprobate prin ordin comun al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi autorităţii publice centrale pentru agricultură.
(4) Pajiştile permanente de înaltă valoare naturală nu pot face obiectul împăduririi.
ART. 4
Terenuri cu vegetaţie forestieră din afara FFN
(1) Următoarele terenuri, care nu fac parte din FFN conform dispoziţiilor art. 1 şi care sunt acoperite cu arbori din specii forestiere, reprezintă terenuri cu vegetaţie forestieră din afara FFN:
a) terenurile cu folosinţă agrosilvică, astfel cum sunt definite la art. 3;
b) terenurile cu arbori din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare;
c) terenurile cu arbori situate de-a lungul cursurilor de apă şi al canalelor;
d) terenurile pe care sunt amenajate spaţiile verzi din intravilan, altele decât cele care au caracteristicile prevăzute la art. 2 alin. (1);
e) terenurile pe care sunt instalate arboretumurile, altele decât cele cuprinse în păduri;
f) terenurile situate de-a lungul căilor de transport şi comunicaţie pe care sunt instalate aliniamente de arbori;
g) minipădurile urbane.
(2) Vegetaţia de pe terenurile enumerate la alin. (1), precum şi arborii izolaţi din speciile forestiere, situaţi pe terenuri cu alte destinaţii decât cea forestieră şi care nu se încadrează la alin. (1), nu se supun prevederilor prezentei legi, cu excepţia dispoziţiilor privind evaluarea lemnului destinat valorificării şi a celor privind circulaţia materialului lemnos.
ART. 5
Definiţii
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile utilizate au semnificaţiile prevăzute în anexa nr. 1 - Termeni şi expresii.
ART. 6
Principii de gestionare durabilă a pădurilor
Gestionarea durabilă a pădurilor se bazează pe următoarele principii:
a) asigurarea integrităţii FFN şi a permanenţei pădurii;
b) asigurarea continuităţii în gestionarea pădurilor;
c) asigurarea eficacităţii funcţionale a pădurii şi a furnizării cu continuitate a serviciilor ecosistemice;
d) creşterea rolului pădurilor şi silviculturii în dezvoltarea durabilă a societăţii;
e) sprijinirea proprietarilor de terenuri din FFN şi stimularea asocierii acestora;
f) gestionarea terenurilor din FFN pe criteriul teritorialităţii;
g) consolidarea rezilienţei pădurilor şi creşterea contribuţiei acestora la limitarea efectelor schimbărilor climatice;
h) asigurarea nivelului adecvat de continuitate juridică, instituţională şi operaţională în gestionarea pădurilor;
i) promovarea tipurilor naturale de pădure şi asigurarea diversităţii biologice a pădurii;
j) promovarea şi protecţia rolului sanogen, educativ, turistic şi recreativ al pădurii, inclusiv prin includerea de păduri în centurile verzi din jurul oraşelor;
k) majorarea suprafeţei terenurilor ocupate cu păduri.
CAPITOLUL II
Formele de proprietate
ART. 7
Forme de proprietate
(1) După forma de proprietate, terenurile din FFN pot fi:
a) proprietate publică a statului;
b) proprietate privată a statului;
c) proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;
d) proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale;
e) proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice.
(2) Terenurile din FFN al unităţilor administrativ-teritoriale, provenite din reconstituirea dreptului de proprietate, sunt proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Este interzisă trecerea terenurilor din FFN din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia, cu excepţia terenurilor care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
(4) Este interzisă trecerea terenurilor din FFN din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul privat al acestora prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
ART. 8
Forme asociative speciale de proprietate asupra fondului forestier
(1) Formele asociative de proprietate asupra terenurilor prevăzute la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 167/1997, cu modificările şi completările ulterioare, existente anterior anului 1948, sunt persoane juridice şi fac parte din tezaurul istoric al României.
(2) Proprietatea formelor asociative prevăzute la alin. (1) este garantată, indivizibilă şi inalienabilă, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Orice modificare la nivelul organelor cu putere de reprezentare se va aduce la cunoştinţa reprezentantului ocolului silvic, în scris, în termen de 15 zile de la data intervenirii modificării.
(4) În formele asociative de proprietate la care statul deţine în indiviziune terenuri cu vegetaţie forestieră, statul este reprezentat de către autoritatea publică centrală pentru silvicultură.
ART. 9
Asocierea proprietarilor
(1) În vederea gestionării durabile a terenurilor din FFN, proprietarii acestora se pot asocia prin constituirea de asociaţii de proprietari de păduri cu personalitate juridică, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi cooperative.
(2) Prin înfiinţarea formelor asociative prevăzute la alin. (1) se urmăresc:
a) consolidarea proprietăţii;
b) sporirea eficienţei economice a comercializării produselor şi serviciilor pădurii;
c) constituirea de ocoale silvice de regim;
d) creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor, indiferent de sursa acestora;
e) reprezentarea drepturilor proprietarilor în raport cu autorităţile;
f) reprezentarea proprietarilor în raport cu autorităţile şi cu asociaţiile similare, create la nivel european şi internaţional.
TITLUL II
Guvernanţa sectorului silvic
CAPITOLUL I
Cadrul instituţional
SECŢIUNEA 1
Autoritatea publică
ART. 10
Autoritatea publică centrală pentru silvicultură
Autoritatea publică centrală pentru silvicultură, denumită în continuare Autoritatea, se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi reprezintă autoritatea de stat în domeniul silviculturii cu rol de implementare, reglementare, coordonare şi control.
ART. 11
Garda Forestieră Naţională
(1) Garda Forestieră Naţională este instituţie publică cu personalitate juridică, înfiinţată ca organ de specialitate al Autorităţii, aflată în subordinea acesteia, având ca atribuţie principală exercitarea controlului aplicării legislaţiei din domeniul silviculturii şi din domeniul cinegetic.
(2) În cadrul Gărzii Forestiere Naţionale funcţionează structuri teritoriale ale Gărzii Forestiere Naţionale, cu personalitate juridică, denumite în continuare Gărzi Forestiere.
(3) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, personalul silvic aferent instituţiilor prevăzute la alin. (2) este învestit cu exerciţiul autorităţii publice de stat.
(4) Pentru o suprafaţă de cel mult 7.000 hectare fond forestier, în cadrul structurilor teritoriale ale Gărzii Forestiere Naţionale trebuie încadrat un inginer silvic.
SECŢIUNEA a 2-a
Structuri de administrare a terenurilor din FFN
ART. 12
Ocoalele silvice
(1) Administrarea sau, după caz, prestarea serviciilor silvice pentru terenurile din FFN se realizează prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice, care sunt de două tipuri:
a) ocoale silvice de stat, înfiinţate de:
(i) Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, denumită în continuare Romsilva;
(ii) Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", denumită în continuare RAAPPS;
(iii) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea", denumit în continuare INCDS, prin staţiuni şi baze experimentale asimilate ocoalelor silvice de stat;
(iv) instituţii de învăţământ de stat cu profil silvic, prin baze experimentale şi didactice, asimilate ocoalelor silvice de stat;
b) ocoale silvice de regim, care sunt înfiinţate, în condiţiile prezentei legi, de proprietarii de terenuri din FFN prevăzuţi la art. 7 alin. (1) lit. c) - e) ori de asociaţii de proprietari constituite de către acestea.
(2) Ocoalele silvice prevăzute la alin. (1) sunt de interes public şi pot administra sau pot asigura servicii silvice, după caz, şi pentru alte terenuri din FFN.
(3) Ocoalele silvice prevăzute la alin. (1) se autorizează prin înscrierea în Registrul naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice, gestionat de către Autoritate.
(4) Staţiunile şi bazele experimentale prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (iii) şi bazele experimentale şi didactice prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (iv) se autorizează prin excepţie de la condiţiile minime de suprafaţă privind constituirea unui ocol silvic prevăzute în anexa nr. 1.
......................
Descarcă gratuit continuarea acestei legi apăsând butonul „ Descarcă”.