Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2018 referitoare la dispoziţiile art. 249 din Codul de procedură penală (art. 163 din Codul de procedură penală de la 1968) şi art. 2.345 din Codul civil

Publicată în: Monitorul Oficial nr. 463 din 5 iunie 2018

Dosar nr. 2.739/1/2017

Completul competent să judece recursul în interesul legii a fost legal constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27^2 alin. (2) lit. c) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa a fost prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror-şef adjunct al Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil.

La şedinţa de judecată a participat doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti cu privire la următoarea problemă de drept: existenţa unor măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane fizice sau juridice: a) suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra bunurilor sechestrate a devenit opozabil terţilor anterior înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal; b) determină nulitatea actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra aceloraşi bunuri, împiedicând astfel executarea silită începută de un creditor ipotecar.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi punctul de vedere formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Completului competent să judece recursul în interesul legii, a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general asupra recursurilor în interesul legii.

Doamna procuror Antonia Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a apreciat că recursurile în interesul legii sunt inadmisibile, întrucât niciunul din textele de lege la care se face referire în sesizări nu conţine o ambiguitate, ceea ce se reclamă fiind practic inexistenţa unei reglementări cu privire la concursul dintre urmărirea silită pornită de creditorul ipotecar şi instituirea sechestrului asigurător în procesul penal. În subsidiar, pe fond, în dezlegarea problemei de drept, a apreciat ca fiind în litera şi spiritul legii interpretarea conform căreia existenţa unor măsuri asigurătorii, înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra unor bunuri nu atrage suspendarea sau anularea actelor efectuate în cursul executării silite a acestor bunuri atunci când dreptul de ipotecă al creditorului garantat a devenit opozabil terţilor anterior înfiinţării măsurii asigurătorii în procesul penal, susţinând argumentele formulate în scris de Ministerul Public.

Preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, constatând că nu mai sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului şi că nu mai există alte chestiuni prealabile, a declarat dezbaterile închise, iar completul a rămas în pronunţare asupra recursurilor în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. La data de 9 octombrie 2017 a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău referitor la următoarea problemă de drept: "Dacă în interpretarea art. 712 şi următoarele din Codul de procedură civilă existenţa unor măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane fizice sau juridice:

a) suspendă executarea silită începută de un creditor garantat, al cărui drept de ipotecă asupra aceloraşi bunuri a devenit opozabil terţilor anterior înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal?;

b) determină nulitatea actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra aceloraşi bunuri, împiedicând astfel executarea silită începută de un creditor garantat?".

2. Această sesizare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, formându-se Dosarul nr. 2.739/1/2017, cu termen de soluţionare la 19 februarie 2018.

3. La data de 16 noiembrie 2017 a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov privind următoarea problemă de drept: "Dacă în interpretarea dispoziţiilor art. 712 şi următoarele din Codul de procedură civilă raportat la art. 163 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, respectiv art. 249 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală actual şi la art. 261 din Codul penal, existenţa unor măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane fizice sau juridice:

a) suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra bunurilor sechestrate a devenit opozabil terţilor anterior înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal;

b) determină nulitatea actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra aceloraşi bunuri, împiedicând astfel executarea silită începută de un creditor ipotecar."

4. Avându-se în vedere obiectul celei de-a doua sesizări, prin rezoluţia vicepreşedintelui din 16 noiembrie 2017 s-a dispus ataşarea acesteia la Dosarul nr. 2.739/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu termen de soluţionare la 19 februarie 2018.

5. Cele două sesizări transmise de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov au fost formulate ca urmare a unei solicitări adresate de o bancă comercială privind promovarea unui recurs în interesul legii.

6. Petenta bancă comercială a înaintat aceeaşi cerere şi documentaţia aferentă şi Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin Hotărârea nr. 54 din 19 octombrie 2017, a constatat ca rămasă fără obiect solicitarea privind promovarea unui recurs în interesul legii pentru interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 712 şi următoarele din Codul de procedură civilă, având în vedere că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a fost înregistrat Dosarul nr. 2.739/1/2017 cu acelaşi obiect.

7. Ulterior întocmirii raportului în prezenta cauză, la data de 2 februarie 2018, a fost ataşată sesizarea cu recurs în interesul legii formulată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, care este identică, sub aspectul problemei de drept, cu cea care face obiectul prezentului dosar.

II. Problema de drept care a generat practica neunitară

8. Din cuprinsul recursurilor în interesul legii declarate în temeiul dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă de colegiile de conducere ale curţilor de apel anterior menţionate rezultă că problema de drept care a creat divergenţă de practică judiciară vizează întinderea şi natura efectelor pe care le au măsurile asigurătorii înfiinţate în cadrul procesului penal asupra bunurilor unei persoane fizice sau juridice şi repercusiunile acestora asupra executării silite începute anterior de un creditor ipotecar al cărui drept este opozabil terţilor, asupra aceloraşi bunuri, şi modul în care sechestrul asigurător penal interferează cu actele de executare silită întocmite într-o astfel de executare.

9. S-a arătat că, în fapt, în cadrul contestaţiilor la executare formulate în temeiul dispoziţiilor art. 712 din Codul de procedură civilă s-a invocat de către unităţi din cadrul Ministerului Public, în scopul suspendării executării silite începute de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra bunurilor sechestrate a devenit opozabil terţilor anterior înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal, şi al anulării actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal, existenţa unor astfel de măsuri instituite în cadrul procesului penal cu privire la bunurile debitorului, ca motiv de împiedicare a executării silite.

10. Titularii sesizărilor de recurs în interesul legii au învederat faptul că aceeaşi problemă de drept a făcut obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015.

11. În considerentele acestei decizii, prin care s-a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă, s-a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală s-a pronunţat punctual asupra chestiunii de drept a cărei rezolvare se solicită, evocând în acest sens considerentele deciziei de speţă nr. 1.392 din 23 aprilie 2013, dată în Dosarul nr. 423/64/2012/a1, prin care s-a reţinut că, în concursul dintre creditorul ipotecar şi prezumtivii creditori chirografari, în care se includ şi părţile vătămate din procesul penal în beneficiul cărora se instituise un sechestru penal asupra bunului anterior ipotecat şi supus vânzării silite, are prioritate creanţa ipotecară, care conferă titularului său dreptul de urmărire a bunului şi dreptul de preferinţă în raport cu alţi creditori. Faţă de dispoziţiile art. 518 alin. (3) din Codul de procedură civilă de la 1865 şi în ipoteza în care părţile vătămate au un drept de creanţă împotriva proprietarului imobilului, acesta va putea fi realizat numai pe seama preţului obţinut din vânzarea silită, când, în urma adjudecării imobilului, acesta va rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini.

12. De asemenea, în urma examenului jurisprudenţial, instanţa supremă a observat că pe rolul instanţelor judecătoreşti există cauze similare de o bună perioadă de timp şi că, la acel moment, practica era orientată majoritar către acelaşi gen de soluţie, hotărârile judecătoreşti ataşate cuprinzând, în cele mai multe cazuri, soluţia de respingere a contestaţiilor la executare formulate de parchet, reţinându-se, în principal, că o măsură asigurătorie instituită într-un dosar penal nu poate constitui un impediment la iniţierea sau continuarea executării silite, iar creanţa ipotecară are prioritate chiar şi în ipoteza în care o parte vătămată ar avea un drept de creanţă împotriva proprietarului imobilului supus urmăririi silite.

13. Astfel fiind, s-a concluzionat că problema de drept a cărei dezlegare se solicită şi-a clarificat înţelesul în practica instanţelor, acestea stabilind, în marea lor majoritate, aceeaşi interpretare, doctrina apărută după adoptarea noului Cod de procedură civilă fiind şi ea constantă în a afirma că instituirea unui sechestru asigurător nu poate constitui un impediment la iniţierea şi/sau continuarea executării silite, indiferent de materia în care acesta a fost instituit.

14. Cu toate acestea, prin sesizările de recurs în interesul legii s-a învederat că şi ulterior pronunţării şi publicării acestei decizii practica instanţelor a rămas neunitară cu privire la această chestiune de drept.

.......................... 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

    Admite recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte următoarele:

    Cu referire la dispoziţiile art. 249 din Codul de procedură penală (art. 163 din Codul de procedură penală de la 1968) şi art. 2.345 din Codul civil, existenţa unui sechestru asigurător penal asupra imobilelor unei persoane fizice sau juridice nu suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra aceloraşi bunuri a devenit opozabil terţilor anterior înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal şi nu determină nulitatea actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra aceloraşi bunuri.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

    Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2018.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Mihaela Lorena Mitroi

Descarcă gratuit această decizie apăsând butonul „ Descarcă”.