În funcție de numărul părților, actele juridice civile se clasifică în:

a) acte juridice unilaterale ( reprezintă rezultatul voinței unei singure părți, de exemplu: testamentul, acceptarea/renunțarea la moștenire, mărturisirea, decizia de concediere a unui angajat etc.);

b) acte juridice bilaterale ( reprezintă acordul de voințe a două părți, de exemplu: contractul de vânzare, contractul de schimb, contractul de donație etc.);

c) acte juridice plurilaterale ( reprezintă acordul de voințe a trei sau mai multor părti, de exemplu: contractul de tranzacție încheiat între 3 sau mai multe părți, convenția de partaj când sunt 3 sau mai multi copărtași, contractul de societate încheiat de 3 sau mai mulți asociați etc.).

Atenție: a nu se confunda noțiunea de parte a actului juridic civil cu cea de persoană, întrucât o parte poate fi formată din două sau mai multe persoane (de exemplu: doi coproprietari fac o oferta de vânzare, cele doua persoane vor forma astfel o singură parte, respectiv vor reprezenta ofertantul, fiind deci în prezența unui act juridic unilateral).

De asemenea, a nu se confunda clasificarea actelor juridice unilaterale și bilaterale cu noțiunile de contracte unilaterale (contracte ce dau naștere la obligații doar pentru una din părți, de exemplu: contracte de donație) și bilaterale (contracte ce dau naștere la obligații pentru ambele părți, de exemplu: contractele de vânzare). În consecință, de exemplu, contractul de donație deși este un contract unilateral (dând naștere la obligații doar pentru una din părți, respectiv donatorul se obligă să doneze bunul), este un act juridic bilateral ( reprezintă acordul de voințe a două părți, donatorul și donatarul).

În funcție de importanța lor, actele juridice civile se clasifică în:

a) acte juridice de consevare, prin care se urmărește preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil (de ex. întreruperea unei prescripții, înscrierea unei ipoteci etc.);

b)  acte juridice de administrare, prin care se urmăreşte punerea în valoare a unui bun/patrimoniu (de ex. asigurarea unui bun, închirierea unui bun etc.);

c) acte juridice de dispoziție, care au ca rezultat ieşirea unui bun din patrimoniul părţii care încheie actul (de ex. vânzarea, donaţia) sau grevarea lui cu sarcini reale (de ex. constituirea unei ipoteci, a unui gaj etc.).

Atenție: În ceea ce privește acceptarea tacită a moștenirii, conform art.1110 din Codul civil, actele de dispoziţie privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii atrag acceptarea tacită a acesteia (de ex: înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii; renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi; renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi) .

De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire.

În schimb, actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie (a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii)  nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor.

În funcție de raportul dintre ele, actele juridice civile se clasifică în:

a) acte juridice principale, care au o existență de sine statatoare, soarta lor nedepinzând de soarta altui act juridic (de ex. împrumutul).

b) acte juridice accesorii, care au o existență de sine statatoare, soarta lor depinzând de soarta altui act juridic (de ex. ipoteca față de împrumut).

În funcție de scopul urmărit la încheierea lor, actele juridice civile se clasifică în:

a) acte juridice cu titlu oneros, prin care fiecare parte urmărește obținerea unui avantaj în schimbul obligațiilor asumate.

La rândul lor, actele jurice cu titlu oneros se subclasică în:

- acte comutative, în care existența/întinderea drepturilor și obligațiilor este certă /determinată /determinabilă la momentul încheierii lor ( de ex. contractul de vânzare-cumpărare, contractul de locațiune etc.);

- acte aleatorii, care oferă cel puțin uneia din părți șansa unui câștig, expunând în același timp părțile la riscul unei pierderi în funcție de un eveniment viitor și incert ( de ex. contractul de asigurare, contractul de rentă viageră etc.).

b) acte juridice cu titlu gratuit, prin care una din părți urmărește să ofere un beneficiu celeilalte părți, fără a urmări obținerea unui avantaj în schimb.

La rândul lor, actele jurice cu titlu gratuit se subclasică în:

- acte dezinteresate, prin care cel care dispune oferă un beneficiu celeilalte părți fără a-și micșora patrimoniul ( de ex. contractul de comodat/folosință gratuită, mandatul gratuit etc.);

- liberalități, prin care cel care dispune oferă un beneficiu celeilalte părți micșorându-și patrimoniul ( de ex.contractul de donație, legatul etc).

În funcție de efectul lor, actele juridice civile se clasifică în:

a) acte juridice constitutive, care dau naștere unui drept subiectiv civil ( de ex: ipoteca, gajul etc.);

b) acte juridice translative, care au ca efect transmiterea unui drept subiectiv din patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane ( de ex. contractul de vânzare cumpărare, contractul de donație etc.); 

c) acte juridice declarative, care au ca efect definitivarea/consolidarea unui drept subiectiv civil preexistent ( de ex. partajul, tranzacția etc.).

În funcție de conținutul lor, actele juridice civile se clasifică în:

a) acte juridice patrimoniale, care au un conținut evaluabil în bani (de ex. vânzare-cumpărare);

b) acte juridice nepatrimoniale, care nu au un conținut evaluabil în bani (de ex. convenția parților cu privire la incredințarea copiilor dupa divorț, întelegerea părinților privind numele copilului din afara căsătoriei etc.).

În funcție de modul de formare, actele juridice civile se clasifică în:

a) acte juridice consensuale, care iau naștere în mod valabil prin simpla manifestare de voință a părții/părților, voinţă  ce poate fi exprimată şi printr-un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor stabilite între acestea sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare, fără a fi nevoie de alte formalităţi speciale (de ex. conform art.1781 din Codul civil, contractul de locaţiune se consideră încheiat îndată ce părţile au convenit asupra bunului şi preţului, iar conform art.2013 alin.1 din Codul civil, contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală);

b) acte juridice solemne (formale), care trebuie să îmbrace o anumită formă prescrisă de lege, simpla manifestare de voință a părților nefiind suficientă pentru valabilitatea acestor acte (de ex. testamentul, donația, vânzarea-cumpărarea de imobile etc.);

c) acte juridice reale, care nu se pot forma valabil decât dacă manifestarea de voință este însoțită de predarea bunului, aceste acte luând naștere decât din momentul predării (de ex: împrumutul, depozitul gajul etc.).

În funcție de modul de executare, actele juridice civile se clasifică în:

a) acte juridice cu executare dintr-o dată, care presupun o singură prestație din partea debitorului (de ex.donația);

b) acte juridice cu executare succesivă, care presupun mai multe prestații eșalonate în timp (de ex. contractul de închiriere, rentă viageră, întreținere etc.).

În funcție de modalitate încheierii, actele juridice civile se clasifică în:

a) acte juridice strict personale, nu pot fi făcute decât personal fără a putea fi încheiate prin reprezentare (de ex. testamentul, recunoașterea unui copil din afara căsătoriei etc.);

b) acte juridice încheiate prin reprezentant (prin mandatar).

În funcție de momentul în care își produc efectele, actele juridice civile se clasifică în:

a) acte juridice între vii, care își produc efectele necondiționat de moartea autorului sau autorilor acestora.

b) acte juridice pentru cauză de moarte, care nu-și produc efecte decât la moartea autorului (de ex. testamentul, asigurarea de viață).

În funcție de reglementarea și denumirea lor legală, actele juridice civile se clasifică în:

a) acte juridice numite, care au o denumire stabilită de legea civilă, precum și o reglementare proprie;

b) acte juridice nenumite, care nu se bucura de o denumire legală și de o reglementare proprie (de ex. contractul hotelier reuneşte elementele contractului de locaţiune, în privinţa camerei închiriate, precum şi ale contractului de depozit, în privinţa lucrurilor călătorului aduse în hotel). Mai mult, în ceea ce privește regulile aplicabile contractelor nenumite, art.1168 din Codul civil prevede următoarele: „ Contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile prezentului capitol, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult.”

În funcție de legătura lor cu modalitățile (termen, condiție, sarcină), actele juridice civile se clasifică în:

a) acte juridice pure și simple, care produc efecte fără a depinde de vreun termen, de vreo condiție ori vreo sarcină (de ex. adopția, căsătoria);

b) acte juridice afectate de modalități, care cuprind un termen, o condiție sau o sarcină. (de ex. contractele de asigurare ale căror efecte se produc atunci cand se realizeaza un eveniment viitor incert, contractul de rentă viageră, contractul de întreținere etc.).

În raport de rolul voinței părților în stabilirea conținutului actelor, acestea de clasifică în:

a) acte juridice subiective, care au conținut determinat prin voința părților ce stabilesc ele însele, în mod liber, conținutul raportului juridic care le leagă (marea majoritate a actelor civile intră în această categorie);

b) acte juridice condiție, la a căror încheiere părțile își exprimă voința doar în privința nașterii actelor, conținutul lor fiind predeterminat de norme de la care nu pot deroga (de ex. căsătoria, adopția, recunoașterea filiației etc.).

După legătura cu cauza (scopul), actele juridice se clasifică în:

a) acte juridice cauzale, a căror valabilitate implică analiza cauzei lor (scopului lor). În cazul în care cauza lipseşte, este falsă, ilicită sau imorală, însuşi actul juridic este lovit de nulitate (cele mai multe acte juridice civile sunt acte cauzale);

b) acte juridice abstracte, în cazul cărora nu se pune în discuţie valabilitatea lor din punctul de vedere al cauzei. Astfel, acestea prezinta avantajul practic că executarea lor nu cere o analiză a scopului sau cauzei actului juridic, debitorul neputand invoca excepția nevalabilității cauzei pentru a refuza executarea ( de ex. titlurile de valoare).