Divorțul prin acordul soților pronunțat de către notarul public



01.07.2020

 

Conform art.375 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, dacă soţii sunt de acord cu divorţul, indiferent dacă au sau nu copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei, eliberându-le un certificat de divorţ



Unde trebuie depusă cererea de divorț?

Notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ.

Cât costă divorțul la notar?

1. conform art. 9 alin.9 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 46/C/2011 pentru aprobarea Normelor privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici, onorariul pentru soluţionarea cererii de divorţ prin acordul soţilor se va percepe în sumă fixă, fiind de 500 de lei;

 

2. există însă și costuri suplimentare rezultând din încheierea de către notar a unei convenții între soți privind numele de familie pe care îl va purta fiecare după divorț, exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copilului minor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor;

 

3. de asemenea, dacă veți dori să efectuați partajul bunurilor în același cu timp cu divorțul, vor exista taxe suplimentare, recomandat fiind să întrebați efectiv un notar depre costurile totale pe care va trebui să le suportați.

Ce condiții sunt obligatorii?

1. soţii sunt de acord cu divorţul;

 

2. cererea de divorţ se depune de soţi împreună sau prin mandatar cu procură autentică, însă notarul public înregistrează cererea şi le acordă un termen de gândire de 30 de zile, iar după expirarea acestui termen, soţii trebuie se prezintă personal pentru a confirma faptul că doresc în continuare să divorţeze;

 

3. după termenul de gândire de 30 de zile, dacă soţii doresc în continuare să divorţeze, notarul public eliberează certificatul de divorţ fără să facă vreo menţiune cu privire la culpa soţilor;

 

4. soții trebuie să convină asupra:

a) aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ (la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau fiecare dintre foştii soţi să poarte numele dinaintea căsătoriei);

 

b) exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi ( dacă doriți custodia exclusivă a copilului dvs. va trebui să solicitați constatarea divorțului în instanță, divorțul în fața unui notar presupune obligatoriu întelegerea părinților asupra unei custodii comune);

 

c) stabilirea locuinţei copiilor după divorţ;

 

d) modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii (program de vizite, vacanțe cu copilul etc.);

 

e) stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (întreţinerea datorată de părinte se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii; cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat);

 

f) efectuarea de către angajații primăriei a unui raport de anchetă socială la cererea notarului public din care să rezulte acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor (angajații primăriei vor sta de vorbă și cu copilul/copiii).

 

Dacă soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ ori asupra exercitării în comun a drepturilor părinteşti, notarul public respinge cererea de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată.

 

Împotriva refuzului notarului de a constata desfacerea căsătoriei şi de a emite certificatul de divorţ nu există cale de atac, însă, pentru repararea prejudiciului cauzat de un refuz abuziv, oricare dintre soţi se poate adresa instanţei.

Ce documente sunt necesare pentru divorțul la notar?

1. certificatul de căsătorie, în original ( conform art. 155 din Hotărârea Guvernului nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă : „ În caz de pierdere, furt sau distrugere a certificatului de stare civilă, persoanei îndreptăţite i se eliberează, la cerere, un nou certificat”; în acest sens, trebuie să depuneți la primărie o cerere de eliberare a unui nou certificat de căsătorie);

 

2. certificatele de naștere ale soților, în original;

 

3. documentele cu care se face dovada identităţii, în original (buletinul de identitate/paşaportul);

 

4. certificatele de naștere ale copiilor minori, după caz;

 

5. documentele necesare efectuării partajului bunurilor, după caz ( acte de proprietate, extras de carte funciară, în cazul apartamentelor adeverinţa eliberată de asociaţia de proprietari sau locatari care sa arate că proprietarii sunt la zi cu datoriile faţă de aceasta, documente din care rezultă datoriile comune contractate în timpul căsătoriei etc.).

Cerere de divorț respinsă de către notarul public

În cazul în care notarul public respinge cererea de divorţ, conform art.915 din Legea nr.134/2010 Codul de procedură civilă, instanța de judecată căreia soții trebuie să se adrese pentru a depune cererea de divorț întemeiată pe acordul părţilor este:

 

1. judecătoria în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor;

 

2. dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul;

 

3. dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.