Legea nr. 254/ 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, Actualizată 2022

• în vigoare la 01.08.2022
• ultima actualizare s-a făcut prin Decizia Curții Constituționale Nr. 293 din 17 mai 2022

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

TITLUL I

Dispoziţii generale

ART. 1

Legalitatea executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate

Executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate se realizează în conformitate cu dispoziţiile Codului penal, ale Codului de procedură penală şi ale prezentei legi.

ART. 2

Temeiul executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate

(1) Pedepsele şi măsurile educative privative de libertate se execută numai în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive.

(2) Reţinerea se execută numai în temeiul ordonanţei prin care s-a dispus această măsură, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.

(3) Arestul la domiciliu se execută numai în temeiul încheierii dispuse de judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de instanţa de judecată, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.

(4) Arestarea preventivă se execută numai în baza mandatului de arestare preventivă, emis potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.

ART. 3

Scopul executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate

(1) Scopul executării pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

(2) Prin executarea pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate a deţinuţilor sau persoanelor internate.

ART. 4

Respectarea demnităţii umane

Pedepsele şi măsurile privative de libertate se execută în condiţii care să asigure respectarea demnităţii umane.

ART. 5

Interzicerea supunerii la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente

(1) Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse sau a unei alte măsuri privative de libertate la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.

(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.

ART. 6

Interzicerea discriminării

(1) În timpul executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecţie HIV/SIDA sau pentru alte temeiuri de acelaşi fel.

(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.

ART. 7

Exercitarea drepturilor

Deţinuţii îşi exercită toate drepturile civile şi politice, cu excepţia celor care au fost interzise, potrivit legii, prin hotărârea definitivă de condamnare, precum şi a celor a căror neexercitare sau exercitare restrânsă rezultă inerent din privarea de libertate ori din raţiuni de menţinere a siguranţei deţinerii.

TITLUL II

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate

ART. 8

Desemnarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate şi a grefierului

(1) Preşedintele curţii de apel în a cărei rază teritorială funcţionează un penitenciar, un centru de reţinere şi arestare preventivă, un centru de arestare preventivă, un centru educativ ori un centru de detenţie desemnează, anual, unul sau mai mulţi judecători de supraveghere a privării de libertate, de la instanţele din raza curţii de apel.

(2) Preşedintele curţii de apel desemnează, în aceleaşi condiţii, unul sau mai mulţi judecători supleanţi, care îşi vor exercita atribuţiile de supraveghere a executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate pe durata imposibilităţii exercitării acestora de către judecătorul titular.

(3) Desemnarea judecătorilor de supraveghere a privării de libertate şi a supleanţilor se face în baza acordului prealabil scris al acestora, cu precădere dintre judecătorii care, anterior, au avut aceeaşi calitate ori au exercitat atribuţii în cadrul compartimentului de executări penale al instanţei.

(4) Preşedintele curţii de apel desemnează, anual, grefieri şi grefieri supleanţi pentru asigurarea desfăşurării activităţii la biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

ART. 9

Activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate

(1) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, prin exercitarea atribuţiilor stabilite prin prezenta lege. Pe durata exercitării atribuţiilor privind supravegherea executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, judecătorii nu pot desfăşura alte activităţi la instanţa din cadrul căreia au fost desemnaţi.

(2) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate exercită următoarele atribuţii administrative şi administrativ-jurisdicţionale:

a) soluţionează plângerile deţinuţilor privind exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege;

b) soluţionează plângerile privind stabilirea şi schimbarea regimurilor de executare a pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate;

c) soluţionează plângerile deţinuţilor privind aplicarea sancţiunilor disciplinare;

d) participă la procedura refuzului de hrană;

e) participă, în calitate de preşedinte, la şedinţele comisiei pentru liberare condiţionată;

f) exercită orice alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.

(3) Atribuţiile administrativ-jurisdicţionale se exercită în cadrul procedurilor speciale prevăzute în prezenta lege şi se finalizează printr-un act administrativ-jurisdicţional, denumit încheiere.

(4) În exercitarea atribuţiilor sale, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate audia orice persoană, poate solicita informaţii ori înscrisuri de la administraţia locului de deţinere, poate face verificări la faţa locului şi are acces la dosarul individual al deţinuţilor, la evidenţe şi orice alte înscrisuri sau înregistrări necesare pentru exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege.

(5) Încheierile judecătorului de supraveghere a privării de libertate devenite executorii, precum şi dispoziţiile scrise date administraţiei locului de deţinere în procedura refuzului de hrană, potrivit legii, sunt obligatorii.

(6) Administraţia penitenciarului sau, după caz, a centrului de reţinere şi arestare preventivă, centrului de arestare preventivă, centrului educativ şi centrului de detenţie pune la dispoziţia judecătorului un spaţiu amenajat. Ministerul Justiţiei asigură dotarea spaţiului cu mijloacele materiale necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii acestuia.

TITLUL III

Executarea pedepselor privative de libertate

CAPITOLUL I

Organizarea executării pedepselor privative de libertate

ART. 10

Administraţia Naţională a Penitenciarelor

(1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor este instituţia publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiţiei, având ca scop coordonarea şi controlul activităţii unităţilor care se organizează şi funcţionează în subordinea sa.

(2) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este asigurată de un director general, numit prin ordin al ministrului justiţiei.

(4) Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor are calitatea de ordonator secundar de credite.

(5) Finanţarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi din venituri proprii.

ART. 11

Penitenciarele

(1) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a închisorii se execută în locuri anume destinate, denumite penitenciare.

(2) Penitenciarele se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi sunt în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(3) Organizarea şi funcţionarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, secţii interioare sau exterioare, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, categoriile de persoane condamnate şi cerinţele speciale de protecţie a anumitor categorii de deţinuţi.

(5) Penitenciarul în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate se stabileşte de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. La stabilirea penitenciarului se are în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, ţinându-se seama şi de regimul de executare, măsurile de siguranţă ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex şi vârstă.

ART. 12

Penitenciarele speciale

(1) Pentru anumite categorii de deţinuţi se pot înfiinţa penitenciare speciale, în condiţiile art. 11 alin. (2) şi (3).

(2) Penitenciarele speciale sunt:

a) penitenciare pentru tineri;

b) penitenciare pentru femei;

c) penitenciare-spital.

(3) În condiţiile art. 11 alin. (2) şi (3), se pot stabili penitenciare cu rol de coordonare a penitenciarelor dintr-o zonă geografică.

(4) Atribuţiile penitenciarelor cu rol de coordonare a penitenciarelor dintr-o zonă geografică se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

ART. 13

Secţiile speciale de arestare preventivă

În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa secţii speciale de arestare preventivă, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

ART. 14

Secţiile speciale de executare a măsurilor educative privative de libertate

Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc penitenciarele în care vor funcţiona secţii speciale pentru continuarea executării măsurii educative privative de libertate.

CAPITOLUL II

Siguranţa penitenciarelor

ART. 15

Condiţii generale

(1) Siguranţa deţinerii se referă la totalitatea activităţilor desfăşurate de administraţia penitenciarului în scopul impunerii unor restricţii în ceea ce priveşte libertatea de mişcare a deţinuţilor, astfel încât să prevină săvârşirea de noi infracţiuni, să fie împiedicată sustragerea lor de la executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, precum şi pentru protejarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii acestora, a personalului locului de deţinere şi a oricăror altor persoane.

(2) Activităţile desfăşurate de administraţia penitenciarului pentru realizarea siguranţei deţinerii constau în luarea măsurilor de pază, escortare, însoţire şi supraveghere, în scopul menţinerii ordinii şi disciplinei în rândul deţinuţilor.

(3) Măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

(4) Penitenciarele dispun de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, spaţiilor interioare şi căilor de acces, precum şi de armamentul şi muniţia necesare.

(5) În cazul manifestărilor care tulbură ordinea şi liniştea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depăşesc posibilităţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Ministerul Afacerilor Interne acordă, la solicitare, sprijinul necesar.

ART. 16

Utilizarea mijloacelor de imobilizare

(1) Folosirea cătuşelor sau a altor mijloace de imobilizare nu este permisă decât în situaţii în care alte măsuri de menţinere a ordinii şi disciplinei în rândul deţinuţilor nu au dat rezultate în una dintre următoarele situaţii:

a) pentru a împiedica evadarea în timpul deplasării deţinuţilor;

b) pentru a proteja deţinuţii de autovătămare sau pentru a preveni vătămarea altor persoane ori producerea de pagube;

c) pentru restabilirea ordinii şi disciplinei, ca urmare a opunerii sau împotrivirii deţinuţilor la o dispoziţie a organelor judiciare sau personalului locului de deţinere.

(2) Mijloacele de imobilizare ce pot fi folosite în scopul prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).

(3) Folosirea mijloacelor de imobilizare este permisă numai pe durata pentru care aceasta este strict necesară.

(4) Folosirea mijloacelor de imobilizare se face gradual, fără a depăşi nevoile reale de imobilizare a deţinuţilor, şi încetează de îndată ce scopul intervenţiei a fost realizat.

(5) Utilizarea mijloacelor de imobilizare trebuie autorizată în prealabil de către directorul penitenciarului, cu excepţia cazurilor în care urgenţa nu permite acest lucru, situaţie care este de îndată adusă la cunoştinţa directorului.

(6) Organele judiciare apreciază cu privire la aplicarea, menţinerea sau îndepărtarea mijloacelor de imobilizare, pe durata prezenţei deţinuţilor în faţa acestora.

ART. 17

Măsuri în caz de evadare

(1) În cazul producerii unei evadări, în sensul art. 285 din Codul penal, administraţia penitenciarului anunţă de îndată organele competente ale Ministerului Afacerilor Interne pentru luarea măsurilor în vederea urmăririi şi prinderii deţinutului, furnizând acestora datele şi informaţiile necesare.

(2) Personalul locului de deţinere poate desfăşura activităţi de căutare a persoanei aflate în situaţia prevăzută la alin. (1) pe o durată ce nu poate depăşi 24 de ore, cu excepţia situaţiilor în care există date precise, informaţii ori indicii despre aceasta.

....................

Descarcă gratuit continuarea acestei legi apăsând butonul „ Descarcă”.