01.02.2024
Conform art. 524 din Codul civil, are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale.
Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională.
Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani.
Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere.
Plata pensiei de întreţinere
Pensia de întreţinere se plăteşte în rate periodice, la termenele convenite de părţi sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească.
De asemenea, părţile pot conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanţa poate hotărî ca întreţinerea să se execute prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreţinere ale celui îndreptăţit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreţinerea, în măsura în care cel care datorează întreținerea are mijloacele necesare acoperirii acestei obligaţii.
Modificarea şi încetarea pensiei de întreţinere
Dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.
Pensia de întreţinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.
Data de la care se datorează pensia de întreţinere
Pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Cu toate acestea, pensia poate fi acordată şi pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa persoanei ce datora întreținerea.
Cererile de chemare în judecată referitoare la obligațiile de întreținere sunt scutite de la plata vreunei taxei judiciare de timbru.
Obligația de întreținere a copilului minor
Conform art. 499 alin.1 din Codul civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională.
În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Cuantumul întreţinerii
Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.
Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al parintelui ce trebuie să o plătească.
Vezi aici Model de cerere de chemare în judecată pentru stabilirea pensiei de întreținere datorată copilului minor
Obligaţia de întreţinere aparţinând moştenitorilor
Moştenitorii persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a dat întreţinere fără a avea obligaţia legală sunt ţinuţi, în măsura valorii bunurilor moştenite, să continue întreţinerea, dacă părinţii minorului au murit, sunt dispăruţi sau sunt în nevoie, însă numai cât timp cel întreţinut este minor.
În cazul în care sunt mai mulţi moştenitori, obligaţia este solidară, fiecare dintre ei contribuind la întreţinerea minorului proporţional cu valoarea bunurilor moştenite.
Întreţinerea copilului de către soţul părintelui său
Soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ este obligat să presteze întreţinere copilului cât timp acesta este minor, însă numai dacă părinţii săi fireşti au murit, sunt dispăruţi ori sunt în nevoie. La rândul său, copilul poate fi obligat să dea întreţinere celui care l-a întreţinut astfel timp de 10 ani.
Obligația de întreținere a copilului major
Conform art. 499 alin.3 din Codul civil, părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
Cuantumul întreţinerii
Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.
Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al parintelui ce trebuie să o plătească.
Vezi aici Model de Cerere de chemare în judecată pentru stabilirea pensiei de întreținere datorată copilului major aflat în continuarea studiilor.
Obligaţia de întreţinere între foştii soţi
Conform art.389 din Codul civil , prin desfacerea căsătoriei, obligaţia de întreţinere între soţi încetează.
Însă, soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreţinere şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
Întreţinerea datorată soţul divorţat aflat în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă se stabileşte până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale şi cu starea de nevoie. Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din venitul net al celui obligat la plată.
Când divorţul este pronunţat din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, acesta nu beneficiază de dreptul la întreținere menționat mai sus decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
În principiu, obligaţia de întreţinere încetează prin recăsătorirea celui ce a beneficiat de aceasta.