Plângerea prealabilă



 

01.07.2020

 

În cazul anumitor infracţiuni, fapta care a adus o vătămare unei persoane atrage răspunderea penală a celui responsabil doar dacă persoana vătămată a introdus o plângere prealabilă.

 

Lipsa plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea trebuia introdusă. 

 

De asemenea, retragerea plângerii prealabile (se poate face de către persoana vătămată până la pronunţarea unei hotărâri definitive), în cazul în care aceasta a fost introdusă, înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

 

Atenție: Formularea plângerii prealabile trebuie făcută în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. În caz contrar, plângerea introdusă va fi considerată ca fiind tardivă, iar poliția va înainta parchetului (procurorului) actele încheiate în dosarul de urmărire penală împreună cu propunerea de clasare (încetare a procesului penal).

 

Prin excepție, conform art.157 alin.4 din Codul penal, în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ( minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau peroană care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale) ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă (minorul care a împlinit vârsta de 14 ani) sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu.

 

De asemenea, dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu.

 

 



Introducerea plângerii prealabile

Conform art. 296 din Codul de procedură penală, plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.

 

Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.

 

Plângerea prealabilă indiferent că se adresează poliției sau parchetului (procurorului) se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termenul de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. De asemenea, plângerea prealabilă greşit îndreptată la instanţa de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

 

Formularea plângerii prealabile

 

Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul persoanei fizice vătamate, ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.

 

Plângerea se poate face personal sau prin mandatar ( mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii).

 

Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată sau de mandatar.

 

Plângerea formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul care o primeşte.

 

Plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.

 

Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. În cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau încuviinţează actele persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu.

 

 

Infracțiuni pentru care este obligatorie formularea în termen a plângerii prealabile

Atragerea răspunderii penale a făptuitorului este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată pentru următoarele infracțiuni:

 

a) lovirea sau alte violenţe ( lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice / fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile - art. 193 din Codul penal);

 

b)  vătămarea corporală din culpă (  fapta prin care s-au produs leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune ; fapta săvârșită din culpă care a cauzat o infirmitate / leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale /un prejudiciu estetic grav şi permanent / avortul/ punerea în primejdie a vieţii persoanei - art. 196 din Codul penal);

 

c) ameninţarea ( fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere - art. 206 din Codul penal);

 

d)  hărţuirea ( fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere / efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane - art. 208 din Codul penal);

 

e) violul ( raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare - art. 218 din Codul penal);

 

f) agresiunea sexuală ( actul de natură sexuală, altul decât raportul sexual, cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare - art. 219 din Codul penal);

 

g) hărţuirea sexuală ( pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare - art. 223 din Codul penal);

 

h) violarea de domiciliu ( pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia - art. 224 din Codul penal);

 

i) violarea sediului profesional ( pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică îşi desfăşoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptăţite - art. 225 din Codul penal);

 

j) violarea vieţii private ( fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private / divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor, către o altă persoană sau către public  - art. 226 din Codul penal);

 

k) divulgarea secretului profesional ( divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoştinţă despre acestea în virtutea profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste date - art. 226 din Codul penal);

 

l) furtul săvârşit între membrii de familie de către un minor în paguba tutorelui ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta ( art. 231 din Codul penal);

 

m) abuzul de încredere ( însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui - art. 238 din Codul penal);

 

n) abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor ( fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor / fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului - art. 239 din Codul penal);

 

o) bancruta simplă ( neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă - art. 240 din Codul penal);

 

p) bancruta frauduloasă ( fapta persoanei care, în frauda creditorilor falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia / înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate /  înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active - art. 241 din Codul penal);

 

q) gestiunea frauduloasă ( pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri  - art. 242 din Codul penal);

 

r) distrugerea ( distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate / distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă  - art. 253 din Codul penal);

 

s) tulburarea de posesie ( ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia - art. 256 din Codul penal);

 

t) asistenţa şi reprezentarea neloială ( fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în înţelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate / înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate - art. 284 din Codul penal);

 

u) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti ( nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat / neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată / nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor / împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea - art. 287 din Codul penal);

 

v) violarea secretului corespondenţei ( deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a unei corespondenţe adresate altuia, precum şi divulgarea fără drept a conţinutului unei asemenea corespondenţe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greşeală - art. 302 din Codul penal);

 

w) abandonul de familie ( săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte: părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale / neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege / neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă / neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii - art. 302 din Codul penal);

 

x) nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ( reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii / fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent - art. 379 din Codul penal);

 

y) împiedicarea exercitării libertăţii religioase  ( împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii /  obligarea unei persoane, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale unui cult ori să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult / obligarea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să îndeplinească un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, căruia îi aparţine - art. 381 din Codul penal).