Logodna



 

01.07.2020

 

Potrivit dispozițiilor art. 266 din Codul civil, logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. Aceasta se poate încheia doar între bărbat şi femeie.

 

Logodna nu este supusă vreunei formalităţi, însă logodnicii pot să dea actului juridic civil al logodnei anumite forme, şi anume:

  • promisiunea de căsătorie în faţa martorilor;
  • oficierea religioasă a logodnei;
  • punerea de verighete pe deget;
  • schimbul de daruri de logodnă;
  • obiceiuri practicate în vechiul drept românesc.

 

Valabilitatea logodnei presupune însă îndeplinirea condiţiilor de fond cerute pentru încheierea valabilă a căsătoriei, exceptând avizul medical şi autorizarea instanţei de tutela.

 

Este vorba de următoarele cerinţe:

a) consimţământul părţilor, care trebuie să fie liber exprimat, să fie neviciat prin eroare (numai eroarea cu privire la identitatea fizică a logodnicului poate constitui eroare care viciază consimţământul), dol (care presupune folosirea de mijloace frauduloase pentru a determina o persoană să încheie logodna), violenţă (ce presupune constrângerea fizică sau psihică a unei persoane pentru a încheia logodna), să fie exprimat personal (nu este permisă reprezentarea) şi simultan de logodnici;

b) vârsta matrimonială, fiind necesar ca fiecare dintre părţi să fi împlinit cel puţin 18 ani sau minim 16 ani, dacă există motive temeinice, caz în care este necesară încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui ori a persoanei sau autorităţii abilitate să exercite drepturile părinteşti (nu se impune autorizarea instanţei de tutelă şi nici avizul medical, elemente cerute la încheierea căsătoriei persoanei care a împlinit vârsta de 16 ani; în lipsa unei condiţii de formă impuse de lege, încuviinţarea logodnei poate avea loc fie verbal, fie în formă scrisă);

c) lipsa impedimentelor precum: existenţa unei căsătorii nedesfăcute, calitatea de rude a părţilor în linie dreaptă sau până la gradul IV inclusiv, exceptând ipoteza în care există autorizarea instanţei de tutelă pentru încheierea logodnei între rudele de gradul IV, alienaţia sau debilitatea mintală, existenţa între părţi a raportului tutore-minor, identitatea de sex.

 

Întrucât, încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi aceasta poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, de exemplu, martori, fotografii, înscrisuri ce atestă diferite plăţi efectuate cu ocazia evenimentului prilejuit de încheierea logodnei, actul de logodnă eliberat de preot.

 

Totodată, încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea logodnei.

 

Atenție, logodnicii au drepturi şi obligaţii egale, iar bunurile dobândite împreună pe perioada logodnei constituie bunuri proprietate pe cote-părţi, iar copiii născuţi dintr-o relaţie de logodnă au statutul juridic de copii din afara căsătoriei.



Poate fi ruptă logodna?

Desigur, logodna poate fi ruptă, întrucât nimeni nu poate fi constrâns să încheie o căsătorie.

 

Conform art. 267 alin.(1) din Codul civil, logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria.

 

Astfel logodna nu obligă la încheierea căsătoriei, ceea ce înseamnă că ulterior încheierii acesteia, oricare dintre logodnici poate rupe logodna.

 

Nefiind un contract, logodna poate fi ruptă oricând, iar cel care rupe logodna neputând fi obligat, împotriva voinţei sale, să încheie căsătoria, atât timp cât consimţământul la căsătorie trebuie să fie liber exprimat.

 

Drept urmare, indiferent de forma în care se încheie logodna, aceasta poate fi ruptă oricând, logodnicii neputând stipula nicio clauză sancționatorie, care să producp efecte juridice pentru ruperea acesteia.

 

Ruperea logodnei nu presupune îndeplinirea vreunei formalităţi şi poate fi probată cu orice mijloc de probă.

Ce se întâmplă în cazul ruperii logodnei?

Restituirea darurilor

 

Conform dispozițiilor art. 268 alin.(1) din Codul civil, în cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite.

 

Astfel ruperea logodnei, care are ca finalitate neîncheierea în viitor a căsătoriei, și ca efect restituirea darurilor primite de logodnici cu ocazia celebrării logodnei sau pe parcursul logodnei, dar în vederea căsătoriei.

 

Potrivit dispozițiilor art. 268 alin.(2) din Codul civil, restituirea darurilor are loc în natură, ca regulă generală şi numai dacă aceasta nu mai este posibilă (spre exemplu, bunul nu mai există, fiind distrus, pierdut, înstrăinat, degradat etc.), restituirea se realizează pe măsura îmbogăţirii. Ca atare, în această din urmă ipoteză, se va restitui beneficiul obţinut din acel bun.

    

Practic restituirea este condiţionată de îndeplinirea anumitor cerinţe:

a) logodna să înceteze prin voinţa ambilor sau a unuia dintre logodnici, adică pe motive care depind de voinţa logodnicilor, întrucât obligaţia de restituire nu există atunci când logodna a încetat din motive independente de voinţa logodnicilor, cum ar fi moartea unuia dintre ei;

b) logodnicii să fi primit daruri fie cu ocazia celebrării logodnei, fie în timpul logodnei, dar în vederea căsătoriei, în caz contrar, darurile care nu au fost primite cu ocazia celebrării logodnei sau în vederea căsătoriei, nu se impune restituirea acestora;

c) să nu intre în categoria darurilor obişnuite, de exemplu, darurile primite cu ocazia sărbătorilor de Paşti, de Crăciun, de ziua de naştere sau onomastică, darurile primite cu ocazia sărbătoririi unui număr de ani.

 

Despăgubiri

 

Potrivit art. 269 din Codul civil, partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate (vezi aici Model cerere despăgubiri).

 

Spre exemplu, o logodnă ruptă la scurt timp după încheierea ei poate fi apreciată ca abuzivă, o astfel de atitudine punând în discuţie seriozitatea pe care cel ce pune capăt logodnei o manifestă la încheierea acesteia. De asemenea, poate fi considerată abuzivă ruperea logodnei cu puţin timp înainte de data stabilită pentru celebrarea căsătoriei, după o convieţuire faptică a logodnicilor o perioadă îndelungată de timp, după ce au fost distribuite invitaţiile de nuntă, după ce s-au efectuat cheltuielile necesare pregătirii nunţii, după ce au fost depuse actele la oficiul stării civile.

 

Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri.

 

În categoria despăgubirilor care pot fi solicitate pentru ruperea abuzivă a logodnei intră atât cheltuielile făcute efectiv, până la momentul ruperii logodnei, cât şi cheltuielile încă neefectuate, dar contractate, care însă trebuie efectuate în viitor în virtutea obligaţiei contractuale asumate. Este vorba de cheltuielile cu rezervarea sălii în care va avea loc petrecerea de nuntă, cheltuielile cu îmbrăcămintea viitorilor miri, sumele achitate cu titlu de avans pentru asigurarea celor necesare nunţii (de exemplu, rezervare fotograf, muzică), eventuale cheltuieli efectuate pentru procurarea unor bunuri necesare soţilor în vederea pregătirii locuinţei conjugale, care nu s-ar fi achiziţionat dacă nu exista perspectiva căsătoriei (de exemplu, cumpărarea unui apartament în scopul stabilirii locuinţei conjugale, achiziţionarea de bunuri mobile pentru decorarea sau mobilarea unei locuinţe privită de logodnici ca viitoarea locuinţă conjugală), adică orice cheltuială care fie se dovedeşte că a fost efectuată, fie a fost doar contractată, fără a fi plătită, dar care trebuie achitată, fiind făcută obligatoriu în scopul celebrării căsătoriei sau din perspectiva căsătoriei.

 

De asemenea, pot fi acordate despăgubiri şi pentru alte prejudicii cauzate ca urmare a ruperii logodnei, cum ar fi despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a atingerii aduse demnităţii, onoarei unui logodnic, sănătăţii fizice sau psihice a acestuia.

 

Atenție, pentru acordarea despăgubirii este necesar a se proba că toate sumele solicitate sunt potrivite cu împrejurările, adică este vorba de cheltuieli care nu s-ar fi efectuat dacă nu exista perspectiva căsătoriei, de cheltuieli care se fac în mod obişnuit pentru celebrarea căsătoriei, desigur avându-se în vedere şi elemente, precum statutul social al persoanelor care urmează să se căsătorească, nivelul lor de trai, starea lor materială, elemente care diferenţiază o nuntă de alta.

 

În cazul ruperii logodnei, restituirea darurilor la cererea unui logodnic sau la cererea altor persoane străine, repararea prejudiciului material suferit de logodnicul vătămat, la cererea acestuia sau a persoanelor prejudiciate material, repararea prejudiciul moral suferit de logodnicul vătămat, la cererea sa, pot fi solicitate pe cale de acţiune într-un termen de un an, care curge de la data ruperii logodnei, conform art.270 din Codul civil.