Partaj



Partajul este operaţiunea juridică prin care încetează proprietatea comună asupra bunurilor aflate în coproprietate, precum şi asupra bunurilor aflate în devălmăşie (în cazul bunurilor soţilor).

 

Încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, în afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin:

 

a. act juridic, caz în care, potrivit art. 672 din Codul civil, acesta nu poate fi încheiat pentru o perioadă mai mare de cinci ani. Dacă se încheie astfel de convenţii în cazul imobilelor, acestea trebuie încheiate în formă autentică (la notarul public) şi trebuie să fie supuse formalităţilor de publicitate prevăzute de lege (notarea convenției în Cartea Funciară);

b. hotărâre judecătorească, caz în care potrivit art 673 din Codul civil, instanţa sesizată cu cererea de partaj poate suspenda pronunţarea partajului, pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlalţi coproprietari. Dacă pericolul acestor prejudicii este înlăturat înainte de împlinirea termenului, instanţa, la cererea părţii interesate, va reveni asupra măsurii;

c. lege.



Moduri de a efectua partajul bunurilor

Potrivit dispozițiilor art. 670 din Codul civil,  partajul poate fi:

 

1. conventional ( prin buna invoială )

 

2. judiciar ( prin hotărâre judecatorească )

 

În ceea ce priveşte modul în care se poate face partajul, acesta se poate realiza pe cale convenţională (în situaţia în care coproprietarii se înţeleg între ei cu privire la modalitatea de realizare a partajului), la notarul public sau prin hotărâre judecătorească, la instanţa de judecată (în situaţia în care părţile nu se înţeleg cu privire la modalitatea de împărţire a bunului comun).

 

Extrem de important este faptul că toţi coproprietarii trebuie să ia parte la partaj  indiferent de faptul că acesta se realizează pe cale convenţională  sau prin hotărâre judecătorească. Neparticiparea tuturor coproprietarilor la partaj reprezintă un caz de nulitate absolută a acestuia (de desfiinţare a acestuia), potrivit dispozițiilor art.684 alin.(2) din Codul civil.

 

În situația în care partajul nu a cuprins toate bunurile comune, din masa partajabilă, acesta, este valabil, potrivit dispozițiilor art 684 alin.(3) din Codul civil, iar pentru bunurile omise se poate face oricând un partaj suplimentar.

 

În cazul în care un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă (minorii sub 14 ani sau aceia între 14 şi 18 ani, persoanele puse sub interdicţie etc.), partajul va putea fi făcut prin bună învoială (pe cale convenţională) numai cu autorizarea instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a ocrotitorului legal.

Partajul prin buna învoială ( la notar)

Partajul convențional (prin buna învoială/convenția părților) se poate realiza la notariat, prin contract de partaj, atunci când coproprietarii se înţeleg asupra cotei-părţi ce va reveni fiecăruia. După realizarea actului de partaj, fiecare parte devine proprietară exclusivă asupra unei părţi determinate sau asupra unui bun dintre cele care au format obiectul coproprietăţii.

 

Ce condiții sunt obligatorii pentru efectuarea partajului la notar?

 

a. toţi coindivizarii ( coproprietarii ale căror bunuri se află în stare de indivizune cu ale celorlalți coproprietari) să fie prezenţi. Neparticiparea tuturor coproprietarilor la partaj reprezintă un caz de nulitate absolută a acestuia (de desfiinţare a acestuia), potrivit dispozițiilor art.684 alin.(2) din Codul civil.

b. coindivizarii să aibă capacitate deplină de exerciţiu. În cazul în care un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă (minorii sub 14 ani sau aceia între 14 şi 18 ani, persoanele puse sub interdicţie etc.), partajul va putea fi făcut prin bună învoială (pe cale convenţională) numai cu autorizarea instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a ocrotitorului legal.

c. coindivizarii să fie de acord cu realizarea împărţelii în acest mod şi cu clauzele convenţiei. Convenţia de partaj se poate încheia, după caz, doar după deschiderea succesiunii.

 

Unde depuneți cererea de partaj?

 

1. în cazul partajului în procedura de divorț, la notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor care este competent să constate desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor;

2. în cazul partajului în procedura succesiunii, la notarul public competent care își desfășoară activitatea în circumscripția judecătoriei în care defunctul a avut ultimul domiciliu, așa cum a fost consemnat în actul de deces, și nu locul decesului. ( vezi  aici dezbaterea succesiunii la notar).

 

Contractul de partaj notarial se poate realiza în câteva zile, spre deosebire de partajul în instanță, și presupune parcurgerea următoarele etape:

 

1. deplasarea la un birou notarial pentru a depune actele necesare și completarea cererii de eliberare a extrasului de carte funciară pentru autentificare;

2. semnarea contractului, după câteva  zile (aproximatix 5 zile), ulterior obținerii de către biroul notarial al extrasului de carte funciară de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

3. înscrierea de către notarul public a contractului de partaj în cartea funciară, de regulă în aceeași zi sau în ziua următoare autentificării contractului.

 

Acte necesare pentru partaj în cazul unui bun imobil:

  • acte de identitate părţi;
  • acte de proprietate asupra imobilului ce face obiectul partajului (după caz: contract vânzare-cumpărare, contract de donaţie, proces-verbal de predare-primire, act vânzare-cumpărare autentificat, sentinţă/decizie civilă definitivă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
  • certificate de rol fiscal pe numele fiecăruia dintre coproprietari, eliberate de Administraţia Financiară competentă, din care să rezulte că aceștia sunt la zi cu plăţile către stat ( Administraţia Financiară competentă este cea la care se plăteşte impozitul anual pentru imobilul respectiv, iar certificatul fiscal este valabil numai până la sfârşitul lunii în curs) sau adeverință de rol agricol;
  • documentaţia cadastrală a bunului imobil (plan cadastral, releveu, încheiere întabulare );
  • extrasul de carte funciară se obţine prin intermediul biroului notarial şi este valabil 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii;
  • în cazul apartamentelor, adeverinţa eliberată de asociaţia de proprietari sau locatari care sa arate că proprietarii sunt la zi cu datoriile faţă de aceasta (întreţinere, cheltuieli, reparaţii, cheltuieli comune etc.).
  • în cazul terenurilor, certificat de urbanism.

 

Taxe percepute pentru efectuarea partajului

 

Ordinul nr. 46/C/2011 al Ministerului Justiției prevede două situații pentru calcularea onorariului notarial de autentificare a actelor de partaj, respectiv:

 

1. în cazul partajului de bunuri mobile şi/sau imobile prin formarea de loturi şi atribuirea acestora tuturor copartajanţilor, cu sau fără sultă, taxa de partaj se calculează conform Anexei nr. 1 din Ordinul mai sus citat, respectiv 300 lei pentru autentificare primului exemplar al actului de partaj plus 75 Lei la fiecare lot rezultat;

2. în cazul partajului de bunuri mobile şi/sau imobile prin care bunurile care fac obiectul partajului revin unuia sau unora dintre copartajanţi, cu sau fără sultă:

a) pentru bunurile imobile, onorariul se calculează după criteriile de la punctul I din Anexa nr. 2, la valoarea cotelor care revin copartajanţilor peste cota lor ideală.

b) pentru bunurile mobile, onorariul se calculează prin aplicarea procentului de 0,25% la valoarea bunurilor care revin copartajanţilor peste cota lor ideală.

 

La costurile totale se va include și taxa pe valoare adăugată, iar pentru fiecare exemplar în plus, se va percepe suma de 20 de lei.

 

De asemenea, pentru orice altă operațiune în plus efectuată de notar se vor percepe taxe suplimentare, motiv pentru care este indicat să întrebați notarul de la început ce cosuri implică întreg demersul de efectuare a partajului.

 

Atenție : Partajul realizat pe cale convenţională (prin bună învoială) poate fi desfiinţat pentru aceleaşi cauze ca  și contractele (exemplu: viciu de consimţământ), cât şi în cazul în care partajul a fost făcut fără participarea tuturor coproprietarilor.

Partajul coproprietarilor/soților solicitat în instanță

Conform legislației în vigoare, respectiv art. 194 din Codul de  procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să conțină: numele, domiciliul sau resedința parților; obiectul cererii; motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, precum și aratarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. De asemenea, aceasta, trebuie să mai cuprindă, persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află, precum și persoana care le deține sau le administrează.

 

Unde depuneți cererea de partaj (vezi aici model cerere de partaj) ?

 

Competența se stabilește și în cazul partajului, potrivit regulilor comune, în raport cu prevederile legale actuale, astfel că:

 

1. atunci când bunurile a caror împărțire se cere sunt toate mobile, este competentă instanța de la domiciliul pârâtului;

2. atunci când există și bunuri imobile în masa partajabilă, este competentă instanța în a cărei rază se află imobilul (art. 117  alin.1 din Codul de procedură civilă);

3. atunci când fiecare dintre părți sesizează o altă instanță, ambele fiind competente și dacă există identitate de părti, de obiect și de cauză, instanța cea din urmă învestită trimite cauza instanței mai întâi sesizate (dacă sunt de același grad) sau instanței de grad mai înalt, dacaă sunt de grade diferite (art. 117  alin.1 din Codul de procedură civilă).

 

În instanță se vor administra toate probele necesare soluționării cererii de partaj, precum înscrisuri, conforme cu originalul ( pe înscris se menționează conform cu originalul, prin scris olograf sau ștampilă, și semnătură), fie anexate la cerere, fie administrate ulterior, proba cu  martori, proba cu expertiză tehnică, specialitatea, contabilitate, topografie etc.

 

La efectuarea partajului pe calea instanţei judecatoreşti, judecătorul care va pronunţa hotărârea trebuie să aibă în vedere valoarea bunului la data judecăţii, nu valoarea existentă în momentul naşterii stării de coproprietate.

 

Costuri. Taxe judiciare de timbru

 

Potrivit art. 5 din O.U.G. nr.80/ 2013 privind taxele judiciare de timbru, cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel:

 

a) stabilirea bunurilor supuse împărțelii - 3% din valoarea acestora;

b) stabilirea calității de coproprietar și stabilirea cotei-părți ce se cuvine fiecărui coproprietar - 50 lei pentru fiecare coproprietar;

c) creanțe pe care coproprietarii le au unii față de alții, născute din starea de proprietate comună - 3% din valoarea creantelor a caror recunoastere se solicita; (…)

d) cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia - 3% din valoarea masei partajabile.

 

Dacă cererile în materia partajului judiciar prevazute anterior se formulează în cadrul aceleiași acțiuni, aceasta se taxează cu o singură taxă de 5% din valoarea masei partajabile.

 

De exemplu, dacă bunul ce urmează a fi partajat, este un imobil, taxa de timbru se determină în funcție de valoare impozabilă (așa cum este declarat și înregistrat imobilul la taxe și impozite locale).

 

Cazuri în care nu se admite efectuarea partajului

 

1. partajul este inadmisibil in cazul coproprietății forțate. Cu toate acestea, partajul poate fi cerut în cazul părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părți încetează de a mai fi destinate folosinței comune;

2. partajul este inadmisibil în situația uzucapării bunului ( dobandirea proprietatii unui bun imobil ca efect a posesiei utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege) de către unul dintre coproprietari ( art. 675 din Codul civil);

 

Drepturile creditorilor unui coproprietar

 

Creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanţei împărţeala (partajul) bunului comun. În acest ultim caz (când se solicită partajul bunului comun), urmărirea se va face asupra părţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.

 

Potrivit art. 679 alin. 1 din Codul civil, creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot însă să atace un partaj efectuat, afară numai dacă acesta s-a făcut în lipsa lor şi fără să se ţină seama de opoziţia pe care au făcut-o, precum şi în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces.

 

Cum se împart în concret bunurile în cazul unui partaj?

 

Potrivit dispozițiilor art.676 din Codul civil, se desprind următoarele aspecte:

 

1. de regulă, partajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar;

2. dacă bunul este indivizibil( nu poate fi împărţit, în mod obiectiv, în natură),  ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri:

a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;

b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

 

Ce urmează dupa depunerea cererii de partaj?

 

La primul termen de judecată, dacă părţile sunt prezente, instanţa  va lua declaraţie cu privire la fiecare dintre bunurile supuse partajului şi va lua act, când este cazul, de recunoaşterile şi acordul lor cu privire la existenţa bunurilor, locul unde se află şi valoarea acestora.

 

În cursul judecății, dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor, instanţa va hotărî potrivit înţelegerii lor. Împărţeala se poate face prin bună învoială şi dacă printre cei interesaţi se află minori, persoane puse sub interdicţie judecătorească ori dispăruţi, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal ( art.983 din Codul procedură civilă ). Astfel se va încheia o tranzacție, în condițiile prevăzute de art.438-441 din Codul procedură civilă, sens în care se va pronunța o hotărâre care să consfințească tranzacția.

 

În cazul în care înţelegerea priveşte numai partajul anumitor bunuri, instanţa va lua act de această învoială şi va pronunţa o hotărâre parţială, continuând procesul pentru celelalte bunuri.

 

Potrivit art.984 din Codul procedură civilă, dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie potrivit celor arătate la art. 983, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.

 

Instanţa va face împărţeala în natură și va procedea la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.

 

Conform art.988 din Codul procedură civilă, la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.

 

De asemenea, potrivit art. 989 din Codul procedură civilă, în cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, la cererea unuia dintre coproprietari instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 988. Prin încheiere, ea va stabili şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să consemneze sumele ce corespund cotelor-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.

 

Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul consemnează, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui acestuia bunul.

 

În cazul în care coproprietarul nu consemnează în termen sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentului articol.

 

Totodata, art. 990 din Codul procedură civilă, prevede ca, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plătească.

 

În contextul în care, niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc, iar dacă părţile sunt de acord ca vânzarea să se facă prin bună învoială, instanţa va stabili şi termenul la care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni, în afară de cazul în care părţile sunt de acord cu majorarea lui.

 

În cazul în care vreuna dintre părţi nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială sau dacă această vânzare nu s-a realizat în termenul stabilit în condițiile menționate anterior, instanţa, prin încheiere dată cu citarea părţilor, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.

 

Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat numai cu apel, în termen de 15 zile de la pronunţare. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului ( art. 991  din Codul de procedură civilă).

 

Potrivit art. 992 din Codul de procedură civilă, după rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către un executor judecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitaţie publică.

 

Conform dispozițiilor art. 994 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile, asupra cererii de partaj instanţa se va pronunţa prin hotărâre, iar sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalţi, precum şi cele rezultate din vânzare vor fi împărţite de aceasta potrivit dreptului fiecărui coproprietar.

 

În cazul în care partajul nu se poate realiza în niciuna dintre modalităţile prevăzute de lege, instanţa va hotărî închiderea dosarului. Dacă se introduce o nouă cerere de partaj, încheierile de admitere în principiu prevăzute la art. 985 şi art.986 din Codul de procedură civilă, nu au autoritate de lucru judecat.

 

Rețineți ca, potrivit art. 995 din Codul de procedură civilă, hotărârea de partaj are efect constitutiv și odată rămasă definitivă, aceasta constituie titlu executoriu şi poate fi pusă în executare chiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanţa nu a dispus în mod expres această predare.

 

Hotărârea de partaj este supusă numai apelului. Cu toate acestea, dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală, hotărârea este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra cererii principale. Acelaşi este şi termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar dacă se atacă numai soluţia dată asupra partajului. Aplicarea criteriilor prevăzute la art. 988 din Codul de procedură civilă nu poate fi cenzurată pe calea recursului .

 

Executarea cu privire la bunurile împărţite poate fi cerută în termenul de prescripţie de 10 ani prevăzut la art. 706 din Codul de procedură civilă.

 

Cum pot fi stinse datoriile născute în legătură cu bunul comun?

 

Dacă există datorii născute în legătură cu bunul comun şi care sunt scadente ori devin scadente în cursul anului în care are loc partajul, legiuitorul arată că oricare dintre coproprietari poate cere stingerea respectivelor datorii.

 

În lipsa unei stipulaţii contrare, suma necesară pentru stingerea datoriilor născute în legătură cu bunul comun va fi preluată din preţul vânzării bunului comun cu ocazia partajului şi va fi suportată de către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia.

 

Care sunt efectele juridice ale partajului?

 

Conform dispozițiilor art. 680 din Codul civil, în urma realizării unui partaj, fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite, numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărţelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

 

În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară.

Partajul moștenitorilor solicitat în instanță

Conform art. 1143 din Codul civil „ Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune, chiar şi atunci când există convenţii sau clauze testamentare care prevăd altfel.”

 

Conform legislației în vigoare, respectiv art. 194 din Codul de  procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să conțină: numele, domiciliul sau resedința parților; obiectul cererii; motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, precum și aratarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. De asemenea, aceasta, trebuie să mai cuprindă, persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află, precum și persoana care le deține sau le administrează.

 

Unde depuneți cererea de partaj (vezi aici model cerere de partaj) ?

 

Conform art. 94 pct. 1 lit. j) și art.118 alin.1 din Codul de procedură civilă, în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a judecătoriei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare.

  

În instanță se vor administra toate probele necesare soluționării cererii de partaj, precum înscrisuri, conforme cu originalul ( pe înscris se menționează conform cu originalul, prin scris olograf sau ștampilă, și semnătură), fie anexate la cerere, fie administrate ulterior, proba cu  martori, proba cu expertiză tehnică, specialitatea, contabilitate, topografie etc.

 

La efectuarea partajului pe calea instanţei judecatoreşti, judecătorul care va pronunţa hotărârea trebuie să aibă în vedere valoarea bunului la data judecăţii, nu valoarea existentă în momentul naşterii stării de coproprietate.

 

Costuri. Taxe judiciare de timbru

 

Potrivit art. 5 din O.U.G. nr.80/ 2013 privind taxele judiciare de timbru, cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel:

 

a) stabilirea bunurilor supuse împărțelii - 3% din valoarea acestora;

b) stabilirea calității de coproprietar și stabilirea cotei-părți ce se cuvine fiecărui coproprietar - 50 lei pentru fiecare coproprietar;

c) creanțe pe care coproprietarii le au unii față de alții, născute din starea de proprietate comună - 3% din valoarea creantelor a caror recunoastere se solicita; (…)

d) cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia - 3% din valoarea masei partajabile.

 

Dacă cererile în materia partajului judiciar prevazute anterior se formulează în cadrul aceleiași acțiuni, aceasta se taxează cu o singură taxă de 5% din valoarea masei partajabile.

 

De exemplu, dacă bunul ce urmează a fi partajat, este un imobil, taxa de timbru se determină în funcție de valoare impozabilă (așa cum este declarat și înregistrat imobilul la taxe și impozite locale).

 

Cazuri în care nu se admite efectuarea partajului

 

1. partajul este inadmisibil in cazul coproprietății forțate. Cu toate acestea, partajul poate fi cerut în cazul părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părți încetează de a mai fi destinate folosinței comune;

2. partajul este inadmisibil în situația uzucapării bunului ( dobandirea proprietatii unui bun imobil ca efect a posesiei utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege) de către unul dintre coproprietari ( art. 675 din Codul civil);

 

Drepturile creditorilor unui coproprietar

 

Creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanţei împărţeala (partajul) bunului comun. În acest ultim caz (când se solicită partajul bunului comun), urmărirea se va face asupra părţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.

 

Potrivit art. 679 alin. 1 din Codul civil, creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot însă să atace un partaj efectuat, afară numai dacă acesta s-a făcut în lipsa lor şi fără să se ţină seama de opoziţia pe care au făcut-o, precum şi în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces.

 

Cum se împart în concret bunurile în cazul unui partaj?

 

Potrivit dispozițiilor art.676 din Codul civil, se desprind următoarele aspecte:

 

1. de regulă, partajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar;

2. dacă bunul este indivizibil( nu poate fi împărţit, în mod obiectiv, în natură),  ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri:

a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;

b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

 

Ce urmează dupa depunerea cererii de partaj?

 

La primul termen de judecată, dacă părţile sunt prezente, instanţa  va lua declaraţie cu privire la fiecare dintre bunurile supuse partajului şi va lua act, când este cazul, de recunoaşterile şi acordul lor cu privire la existenţa bunurilor, locul unde se află şi valoarea acestora.

 

În cursul judecății, dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor, instanţa va hotărî potrivit înţelegerii lor. Împărţeala se poate face prin bună învoială şi dacă printre cei interesaţi se află minori, persoane puse sub interdicţie judecătorească ori dispăruţi, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal ( art.983 din Codul procedură civilă ). Astfel se va încheia o tranzacție, în condițiile prevăzute de art.438-441 din Codul procedură civilă, sens în care se va pronunța o hotărâre care să consfințească tranzacția.

 

În cazul în care înţelegerea priveşte numai partajul anumitor bunuri, instanţa va lua act de această învoială şi va pronunţa o hotărâre parţială, continuând procesul pentru celelalte bunuri.

 

Potrivit art.984 din Codul procedură civilă, dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie potrivit celor arătate la art. 983, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.

 

Instanţa va face împărţeala în natură și va procedea la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.

 

Conform art.988 din Codul procedură civilă, la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.

 

De asemenea, potrivit art. 989 din Codul procedură civilă, în cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, la cererea unuia dintre coproprietari instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 988. Prin încheiere, ea va stabili şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să consemneze sumele ce corespund cotelor-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.

 

Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul consemnează, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui acestuia bunul.

 

În cazul în care coproprietarul nu consemnează în termen sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentului articol.

 

Totodata, art. 990 din Codul procedură civilă, prevede ca, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plătească.

 

În contextul în care, niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc, iar dacă părţile sunt de acord ca vânzarea să se facă prin bună învoială, instanţa va stabili şi termenul la care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni, în afară de cazul în care părţile sunt de acord cu majorarea lui.

 

În cazul în care vreuna dintre părţi nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială sau dacă această vânzare nu s-a realizat în termenul stabilit în condițiile menționate anterior, instanţa, prin încheiere dată cu citarea părţilor, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.

 

Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat numai cu apel, în termen de 15 zile de la pronunţare. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului ( art. 991  din Codul de procedură civilă).

 

Potrivit art. 992 din Codul de procedură civilă, după rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către un executor judecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitaţie publică.

 

Conform dispozițiilor art. 994 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile, asupra cererii de partaj instanţa se va pronunţa prin hotărâre, iar sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalţi, precum şi cele rezultate din vânzare vor fi împărţite de aceasta potrivit dreptului fiecărui coproprietar.

 

În cazul în care partajul nu se poate realiza în niciuna dintre modalităţile prevăzute de lege, instanţa va hotărî închiderea dosarului. Dacă se introduce o nouă cerere de partaj, încheierile de admitere în principiu prevăzute la art. 985 şi art.986 din Codul de procedură civilă, nu au autoritate de lucru judecat.

 

Rețineți ca, potrivit art. 995 din Codul de procedură civilă, hotărârea de partaj are efect constitutiv și odată rămasă definitivă, aceasta constituie titlu executoriu şi poate fi pusă în executare chiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanţa nu a dispus în mod expres această predare.

 

Hotărârea de partaj este supusă numai apelului. Cu toate acestea, dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală, hotărârea este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra cererii principale. Acelaşi este şi termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar dacă se atacă numai soluţia dată asupra partajului. Aplicarea criteriilor prevăzute la art. 988 din Codul de procedură civilă nu poate fi cenzurată pe calea recursului .

 

Executarea cu privire la bunurile împărţite poate fi cerută în termenul de prescripţie de 10 ani prevăzut la art. 706 din Codul de procedură civilă.

 

Cum pot fi stinse datoriile născute în legătură cu bunul comun?

 

Dacă există datorii născute în legătură cu bunul comun şi care sunt scadente ori devin scadente în cursul anului în care are loc partajul, legiuitorul arată că oricare dintre coproprietari poate cere stingerea respectivelor datorii.

 

În lipsa unei stipulaţii contrare, suma necesară pentru stingerea datoriilor născute în legătură cu bunul comun va fi preluată din preţul vânzării bunului comun cu ocazia partajului şi va fi suportată de către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia.

 

Care sunt efectele juridice ale partajului?

 

Conform dispozițiilor art. 680 din Codul civil, în urma realizării unui partaj, fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite, numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărţelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

 

În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară.